Inceput-continuarea calatoriei

Miros de mare…zambete in masinuta rosie cu care am ajuns in Vama. Greu de gasit casutele suspendate iar tractorasul nostru dadea ce avea mai bun sa ne duca acolo.

Doua suflete intalnite intr-o dupa amiaza calda de duminca pentru a merge impreuna intr-o calatorie a inimii, la mare. Au inteles repede ca se cunosc demult…si ca au, uimitor, aceleasi capacitati dezvoltate…doua suflete ce au intalnit mai tarziu un pic altele dornice de cunoastere interioara.

Am pasit pe taramul magic spre seara si am simtit libertatea in aer impreuna cu acel inconfundabil miros sarat. Stingheri ne-am asezat in jurul focului si ne-am prezentat succint cunoscand-ne gazdele, invatatorii- suflete deosebite: unul asemanator unui Dac, unui stramos autentic, puternic dar bland si unul asemanator unui pustinc, curat si in acelasi timp taios la nevoie.

Oglinzi curate fiecare pentru fiecare. Unii incepatori, altii timizi, altii curajosi, altii cu mai multa intelegere sau deschidere- toate reflecand parti din fiecare. Calatoria noastra a inceput cu purificarea prin foc, cu ajutorul Elementariilor, a naturii ocrotitoare.
Au urmat apoi zile scaldate intr=o oboseala energetica. Eu nu sunt o persoana matinala si am incercat sa plec pe gandul ca voi putea, va fi bine si nu imi va fi somn in ceasurile rasaritului. Am reusit o data, am meditat cu Soarele, cu nisipul, cu apa, cu cainii cei mai fericiti din Vama, cu sufletele celelalte. Am invatat apoi sa respir, sa eliberez tensiuni si energii, sa curat si sa deblochez cu ajutorul Intelepciunii chinezesti.

A urmat pe langa cursurile minunate despre energii si protectie, natura si cum sa ne reimprietenim cu ea , o initiere stramoseasca. O initiere ce a adus cu ea lacrimi, iubire, intelegere mai profunda a ceea ce sunt si un simtamat de binecuvantare si recunostinta. Rascolirea sufletului incepuse.

O a doua initiere a adus o data in plus sentimentul ca Divinitatea m-a atins. Acestea sunt experiente care se traiesc si nu se pot pune in cuvinte dupa imi zicea o buna prietena. Oricat ai incerca, oricat ai vrea sa impartasesti din Sfintenia procesului, a sentimentelor, a simtirii…este ceva individual. La fel ca si mantuirea. Am simtit din acea seara iubirea…umplerea inimii…fericirea ca primesc aceste daruri, fericirea ca sunt acolo, ca sunt binecuvantata.

A urmat o zi de tacere, de introspectie, de contemplare a marii, a nisipului si scoicilor, a soarelui si luminii, a energiei inconjuratoare….o zi in care am fost una cu marea, una cu viata pentru scurte momente. O zi care mi-a marcat existenta si la care sufletul meu inca mediteaza.

S-au vorbit multe, s-au spus pareri si s-au pus intrebari…s-a citit si s-au lamurit lucruri. Am vazut oameni dornici, deschisi ce simt ca ceva se intampla, ce doresc sa inteleaga ce este acest ceva…si ce pot ei sa faca…am simtit dureri, tristeti, lupte interioare dar si bucurii si descoperiri a unor daruri demult uitate.

Cum spuneam, mantuirea este individuala. Pasiti pe acest drum cu inima deschisa, cu smerenie si bucurie in suflet intelegand in acelasi timp ca nu putem sa luam pe nimeni dupa noi oricat de frumos am simtit si oricat de mult am intelege. Oamenii de langa noi, fie ei familie sau prieteni au drumul lor, au misiunea lor, au o cale asa cum si noi o aveam pe a noastra. Daca cineva nu este pregatit, daca cineva nu intelege inca…ii este frica, nu are pur si simplu asta ca misiune acum…nu va intra pe aceasta usa oricat de mult am dori noi sa salvam.

Sa incercam sa lucram la detasare si la acceptarea a ceea ce este- AICI si ACUM. Totul este perfect asa cum este, totul este sa fii cu tine si cu Dumnezeu in fiecare clipa prezenta si sa se reverse din preaplinul tau peste cei care doresc, care au nevoie, care inteleg.

Va doresc o Calatorie inspre inima, inspre voi, inspre Dumnezeu presarata cu tot ceea ce aveti nevoie.