…din inima, cu suflet

Mai uit si eu. Sunt om.

Nu exista creativitate fara vulnerabilitate zicea Brene. Tot ceea ce iese din suflet , cu pasiune si dedicare este din vulnerabilitate. Atunci esti cel mai deschis, mai sincer, mai autentic tu.

Imi zic mie asta intai pentru a-mi reaminti de pasiunea mea pentru scris si pentru pictat. Uneori mai uit. Ca tot omul. Ma mai iau cu gandurile si ma mai regasesc in spirala mintii neobosita de altfel.

Am fost numita de-a lungul anilor “doctor de suflete” ( am zambit atunci cand cineva mi-a zis asa), ” deschizator de inimi, maestru al inimii”, ” cea cu ingerii” si alte feluri care vorbesc despre cum sunt perceputa.

Eu ma vad un om care are multe de invatat, pe calea descoperirii de sine in fiecare zi. Da, recunosc ca datorita experientei vaste de viata si a profunzimii cu care sunt inzestrata dintotdeauna sunt un bun terapeut. Mai ales al inimii si un bun lucrator cu energiile. Sa stiti ca toate astea sunt in harta mea natala deja, am aflat si eu odata cu incheierea cursul de astrologie pe care l-am urmat de curand. Sunt darurile mele pe care le descopar zi de zi si le ofer mai departe celor care ajung sa ma cunoasca.

chatterCu toate astea ma surprind adesea in mrejele mintii si a vocilor din cap care imi spun ” n-o sa-ti iasa”, “ce rost are, nu mai fa nimic”, ” cum sa fac sa…si ce sa mai inventez ca sa….”, n-am facut aia si aia….am uitat de….ar trebui sa….” Este , da, obositor. Si da, mi se intampla.  Uneori uit cat de bine este in inima si cat de bine este in bratele lui Dumnezeu , in sincronizare cu intuitia mea si in predare completa.

Si cand uit devin trista, devin cineva pe  care abia il recunosc. Accept asta pentru ca face parte din drum- si a fi prea mult in minte , si a asculta de vocile neprietenoase, si a simti tristete sau durere sau lehamite. Si inteleg ca daca sunt in punctul asta sunt gata gata sa mai descopar ceva ce statea acolo ascuns in mine si sa eliberez. Pot fi frici, atasamente, furii, dureri sau suferinte demult uitate. Si ma bucur cand se intampla asta. Sunt un mic detectiv interior, al profunzimilor fiintei . Si asta e un dar. Il iubesc. Imi place sa simt, imi place sa ma scufund si sa transform totul de la radacina. Si in mine si in altii. Am trecut de doua ori prin Mica Moarte…o moarte a unor parti din mine care si-au terminat treburile si o renastere a celor care stralucesc dar nu le vedeam din cauza funinginii adunate.

Am invatat de-a lungul anilor ca orice stare e buna si e bine sa o primesc asa cum e ea si sa o traiesc, sa vad unde ma duce. E bine sa nu mai evit, resping, ascund, neg. Si cum imi doresc sa fiu un om autentic in toate nu vreau sa ma prefac  si sa spun “ah, n -am nimic, totul e minunat”.

 

Cand ma prind in mrejele mintii apare Controlatorul, acea parte a umbrei mele cu care mai am inca discutii de purtat. Acea parte care crede ca numai cum stie el trebuie sa se intampla lucrurile si ca altfel nu se poate. Controlatorul ia fraiele si inima se face mica, intuitia abia se mai aude , canalul este murdarit si neclar. Asa apare suferinta, starea de discomfort, ingrijorarea, tristetea, necheful, chiar apatia si dorinta de a renunta la tot. Asa se amplifica vocea din cap si “greul” devine tot mai perceptibil.

meditNoroc ca pot sa observ toate astea si e un punct in care zic :gata! Am vazut ca nu e bine asa, inteleg ca e nevoie sa ma intorc in inima, la intuitie, la ingeri, la Dumnezeu. Inteleg ca nicaieri nu e mai bine decat acolo. Si o fac. A intelege e una a face e alta, a simti e supremul.  Asa ca inchid ochii, imi pun melodia preferata ( cea de zilele astea ca se tot schimba) si respir, adanc, profund, cu mainile pe inima. Stau asa si ma scufund si ajung la pace, la El. Ochii mi se umplu de lacrimi si inima mi se incalzeste toata. Este doar ACUM. Nu mai e nevoie de nimic altceva, mintea a tacut. Plutesc. Incep din nou sa vad lumina care curge prin mine, sa simt soaptele si imbratisarile ingerilor, sa intuiesc zambetele lor calde. Sunt din nou Eu si din nou Acasa.

Aici, in inima este magic. Aici se rezolva toate. Uneori mai am a-mi aminti asta. Pentru ca mai uit. Sunt om. Si aici , in inima imi pun cele mai arzatoare dorinte, vorbesc cu El ca si cu un tata iubitor care ma tine de mana si stie toate suferintele mele. Si il rog sa ma ajute sa ma despart de Controlator, sa il las liber sa plece. Il rog sa ia de la mine toate atasamentele si toata neclaritatea. Il rog sa Curga prin mine clar, limpede si sa fiu un instrument al Iubirii lui. In fiecare zi, pentru mine, pentru oricine.

rainbow sun heart glowAcolo in inima se intampla adevaratele minuni. Insa adesea uitam.
Sunt recunoscatoare ca am descoperit acest loc si ca l-am descoperit pe El si pe Ei. Sunt recunoscatoare ca ii simt mereu aproape , chiar si cand Controlatorul detine fraiele. Si sunt atat de uimita si binecuvantata ca pot sa descopar si altora Inima, intuitia, pe El si pe Ei.

Ma simt binecuvantata si va binecuvantez cu Iubirea Divina a Inimii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: