…din inima, cu suflet

Observ atat de multa incapatanare si rezistenta si in acelasi timp stiu ca exista un timp si un moment pentru fiecare.

Incerc de fiecare data cand ma intalnesc cu aceasta incapatanare si rezistenta, justificari si explicatii sa imi aduc aminte de mine…sa imi amintesc ca pentru mine a fost o vreme neagra. Vedeam, la fel ca cei pe care ii vad acum, cerul gri , durere peste durere si nemultumire peste nemultumire. Nimeni nu ma vroia, nimeni nu ma intelegea, nimic nu era frumos sau asa cum vroiam eu….soarele parca mai mult apunea decat rasarea, vorba unui cantec.

Insa a venit o vreme in care am ajuns la fund si atunci am inceput sa ma intreb ce se intampla si cum fac sa ies din cercul vicios si negru…am iesit dar pas cu pas, zi cu zi, moment cu moment. Incerc sa imi aduc aminte de mine atunci cand astazi cineva se plange, injura, tipa sau nu ii convine…cand spune ca nimic nu e cum vrea si ca totul i se intampla doar ei/lui.

Toti avem propria evolutie si propria carare. Este bine sa ascultam din cand in cand la ce mai spun si ceilalti, poate ca unele cuvinte vor patrunde pe ici pe colo in interior pentru a aprinde dorinta de a intelege mai mult, de a cauta mai mult, de a FI mai mult, pentru a aprinde lumina care este deja acolo insa stinsa de multa vreme.

Ne cramponam atat de mult de ceea ce e strict material, strict in fata ochilor nostri si nu dorim pret de cateva secunde macar sa ne intrebam, oare de ce ma simt asa de fapt, oare ce imi lipseste sau ce am nevoie, oare chiar este o coincidenta ce mi se intampla?

Am spus cuiva astazi sa se detaseze, sa priveasca din afara pentru putin timp si sa observe ceea ce se intampla si ca ceea ce gandim si spunem este ceea ce aducem zi de zi pentru noi, in viata noastra…de aceea vesnicul “mi se intampla doar mie”. Raspunsul acestei persoane a fost “da, de parca eu mi-am dorit sa se intample asta…” Da, noi ne dorim tot timpul pentru ca nu e musai sa fii concetrat pe ceva ca sa apara, e suficient sa te gandesti la acel ceva, sa creezi un tipar, sa rulezi un program constant…gandurile se materializeaza si spunandu-le de fiecare data prind viata si forma prin cuvintele noastre.

Traim o perioada cand totul se materializeaza foarte repede. Sta in puterea noastra sa gandim ceea ce ne dorim cu adevarat, sa vizualizam poate din cand in cand situatiile pozitive si frumoase in care vrem sa fim ca si cum suntem deja acolo…si sa dam nastere astfel unui nou fel de a trai, in adevar.
Creierul nu face diferenta intre ceea ce este imaginatie sau ceea ce este deja manifestat.

Avem cu totii puterea sa aducem in manifestare ceea ce visam si credem ca este imposibil. Suntem ceea ce gandim.

Comments on: "Da! Noi suntem creatorii vietii noastre" (2)

  1. ok, suntem creatorii vietii noastre , si daca „constientizam „ ca am vizualizat gresit si am intrat pe pilot automat si nu mai putem scapa de acele ganduri chiar nu exista nici o scapare sa reparam ce am vizualizat si sa nu se intample?! asteptam cu sabia deasupra capului sa se intample?

    • MIhaela nu exista gresit…exista o experienta, o lectie…ceva ce tu ai ales sa se intample chiar daca nu constient. Exista in viata asta niste datorii sa zicem asa pe care tu ai ales sa le achiti si atunci se pot intampla diverse chestii mai putin placute dar asta nu inseamna ca nu e ok. IN functie de caz…ca nu stiu detalii bineinteles ca poti schimba pentru ca prezentul schimba viitorul. Tot ce faci, esti, gandesti acum iti creeaza viitorul.
      De asemenea, este implicata munca aici, motivatie, dorinta de schimbare, de vindecare…:) imbratisari.

Leave a comment