…din inima, cu suflet

Archive for the ‘Viata’ Category

Sexualitatea in lumina Lunii Pline

Unul dintre subiectele tabu ale societatii in care traim este sexualitatea. Din vremuri apuse ,din generatie in generatie ne-au fost transmise tot felul de ganduri, repere, programe pe care le-am preluat si sub care functionam zi de zi.

Daca intrebi marea majoritate ce crede despre sex si sexualitate raspunsurile se vor duce in zona in care : e murdar, e pacat, e scarbos, e neplacut, e “ca trebuie”. AStea sunt credintele de la suprafata si se ascund multe altele asciate in subconstient….Am intalnit odata o dna care mi-a zis ca ea nu face sex in dormitor pentru ca acolo sunt icoanele.

Separam sexualitatea de Dumnezeu si credem ca el ne va pedepsi daca facem asa ceva, mai ales daca e in post.

La suprafata ne dorim sa facem dragoste, ne dorim sa simtim pasiune, conexiune emotionala, chiar si spirituala, dincolo de cuvinte, ne dorim sa curga si sa curgem impreuna. Realitatea este alta in functie de ce are fiecare ascuns prin cotloanele subconstiente.

Ce ai auzit de la mama/tata despre sex cat erai mic/a? Ce nu ai auzit despre asta? Ce ai simtit tu ca si atmosfera in familie? Ce crezi acum despre sex, sexualitate, act sexual? Te invit sa iti raspunzi la aceste intrebari cat de sincer si profund poti.

Cei mai multi dintre noi intelegem sexul ca treapta primara de a avea contact fizic cu cineva. Deoarece suntem prea multi cu inimile inchise, stigmatizate si ranite de atatea respingeri, refuzuri, umilinte numai de noi stiute ….ne scapa sau nu avem educatie in a sti ca sexualitatea urca treapta devenind “a face dragoste” cand inima incepe sa se deschida.

FullFlowerMoonScorpioFinal-850x850.jpgA face dragoste vine din inima intr-o impletire si armonizare cu energia sexuala primara care urca in inima si astfel, se creeaza conexiune, intimitate, priviri, atingeri, fiori , pace…curgere.
Avem o Luna Plina in Scorpion zilele astea. Scorpionul este unul dintre semnele asociate cel mai des cu sexualitatea /dorinta /profunzimea. Este posibil ca acest subiect sa iasa la suprafata prin ganduri, trairi, emotii , stari , actiuni in zilele acestea. Pluton sustine eliberarea, constientizarea, coborarea in tiparele cele mai dense , in mlastinile cele mai adanci ale subconstientului pentru a vindeca aspectul sexual in noi. Se produce o transformare de perceptie, de simtire, de traire, de raportare la acest subiect. Pluton este cel care transforma radical, care ne duce in Hades si apoi ne scoate de acolo imputerniciti, clari, stralucitori.

Eu sunt un dintre cei vizati in aceste zile. Planeta care are de-a face cu energia sexuala ( Marte)  se afla pentru mine in Scorpion, in casa 12 ,alaturi de PLuton, ceea ce imi arata cat de mult am de sapat sa ajung la acea implinire in “a face dragoste” cu toate simturile, cu toata fiinta. Casa 12 este cea mai ascunsa din zodiac in sensul ca acolo se afla ceea ce nu vrem sa vedem , ceea ce este sub pres de generatii intregi. Sexualitatea este unul dintre subiectele care , de obicei, este sub presul mamelor, bunicilor, strabunicilor si asa mai departe. Aici se ascunde multa furie, judecata, teama, respingere, umilinta, frigiditate, impotenta, negare.

Suntem abia in anii de inceput ai descoperirii sexualitatii ca si act divin, integrat , plin de simtire, de deschidere, de sinceritate, de contopire.

E nevoie intai sa devenim atenti la propriile prejudecati, tipare, ganduri despre acest subiect. Si mai e nevoie sa incepem sa il tratam cu normalitate , cu usurinta, cu curiozitate chiar. Ceea ce vedem in jurul nostru din punct de vedere sexualitate este o umbra care a crescut in timp , o reprimare uriasa a societatii ca intreg. Si aici eu imi doresc sa deschid portile casei 12 si sa mi-l iau pe Pluton de mana ( care isi are pentru mine domiciliul aici) , sa ii multumesc Scoprionului pentru darurile sale si sa merg in profunzimile fiintei mele….Pentru ca imi doresc sa aduc lumina atat in sexualitatea mea cat si cea a neamului meu dar si , atat cat pot, in lume, in societate.

Imi doresc ca acest subiect sa devina unul asociat cu iubirea, cu deschiderea, cu firescul, cu frumosul, cu Diviniul, cu creatia , cu inima si bucuria.

Va doresc Luna Plina cu constientizari profunde, vindecatoare!

Azrael-ajutorul in viata de dupa viata

Astazi a fost o zi normala, am mers si am facut diverse treburi prin oras , am revenit acasa si dintr=o data am simtit prezenta Arhanghelului Azrael care dorea sa comunice niste lucruri pentru voi.

Am inteles de catva timp ca o parte din treaba mea este sa ajut la intelegerea acestui fenomen numit moarte, sa ajut la pregatirea pentru el , sa ofer sprijin si ritualuri in timp ce se intampla trecerea si sa ajut apoi la eliberarea si desprinderea de sufletul ce pleaca.  Tot mai multe persoane ajung in ultima vreme  la mine pentru asa ceva si , simt ca momentul in care voi vorbi despre asta public e tot mai aproape.

Nu prea exista ritualuri, instrumente , in afara rugaciunii cu care sa ne ajutam pe noi si pe cel ce pleaca ,iar ceea ce stim despre moarte este sumbru, trist si dramatic, fara pic de speranta si lumina.

Eu lucrez  cu Arh. Azrael, Mihail, Rafael atunci cand se intampla o astfel de trecere. Am trecut printr-un episod uimitor si pentru mine cand, o prietena era la inmormantarea unui baietel si nu se simtea prea bine acolo, oamenii erau agitati contrar a ceea ce ea se astepta. IN timp real i-am spus cateva lucruri pe care sa le ceara si sa le vizualizeze si apoi , la cateva zile mi-a marturisit ca au ajutat-o enorm , atat pe ea cat si familia baiatului dar si sufletul lui. Am multumit atunci ingerilor pentru ca m-au ghidat. shutterstock_202145749-crop-2.jpg

Alteori am avut de-a face cu mamici indurerate dupa pierderea copiilor lor si le-am oferit un alt punct de vedere, le-am ajutat sa inteleaga ce s-a intamplat, ca sufletul isi continua calatoria, ca va fi mereu acolo si ca este important sa invete lectia /sa primeasca mesajul pe care copilul l-a lasat prin trecerea lui.

Sunt momente delicate si din pacate, nu stim ce avem de facut in afara de a plange, a jeli, a ramane blocati in durere.

Azrael este Arhanghelul care ajuta la trecerea sufletelor dincolo, le calauzeste pe drumul lor mai departe. Poate sa ii sprijine si pe cei ramasi aici, sa le aduca alinare si o trecere mai usoara prin situatia in care se afla. Chiar acum , cand scriu simt puternic ca sunt cateva persoane care au pierdut pe cineva drag ce vor citi aceste randuri si le va fi de alinare si de folos. Mesajul pentru voi este : “nu disperati si nu lasati durerea sa va copleseasca. Suntem aici, alaturi de voi sa va sprjinim. Ajutati sufletul care pleaca prin a vizualiza o cale de lumina cum se deschide , prin a va lua ramas bun de la el , a face toate eliberarile de care aveti nevoie ( scrieti, spuneti-i, plangeti) si a intelege ca este nevoie sa il lasati sa mearga mai departe, asa cum a ales. Nu trageti de el dorind sa nu plece, dorind sa mai fi ramas, nu faceti decat sa ii ingreunati accesul catre lumina. Faceti ce puteti , invocati ajutorul nostru si al Tatalui Ceresc pentru a va arata ce se intampla de fapt…pentru a reusi sa capatati linistea si impacarea de care are nevoie sufletul vostru si al celui care pleaca”.

Aceasta trecere se intampla pentru ca ei aleg sa mearga mai departe chiar daca noua ne este foarte greu sa intelegem asta si ne-am dori sa mai ramana aici . Ne dorim asta din Omul care suntem si nu din Divinul din noi. Nu este un sfarist de drum, nu este capatul relatiei dintre voi….este o continuare, o etapa noua, intr-un mod diferit. Cei plecati isi doresc sa fiti fericiti mai departe, sa nu ii plangeti si sa intelegeti ca ei sunt foarte bine acolo unde sunt, ca a fost alegerea lor si ca nu ajuta cu nimic pe nimeni sa negati, sa nu acceptati, sa nu eliberati intreaga situatie.

Puteti primi mesaje in vis daca il rugati pe Azrael sa vi le aduca , puteti sa comunicati in continuare cu cei ce pleaca si sa stiti ca ei sunt aproape, va aud, va vad si uneori va trimit semne. Mi-a povestit o mama ca mergea in cimitir la mormantul fiului ei si o durea cumplit capul. A spus ca daca el ar fi fost acolo ar fi stiut cum sa ii ia durerea de cap cu mana….si o boate de vant a trecut atunci prin parul mamei , iar in cateva minute durerea disparuse.

Altcineva mi-a spus cum nu intelegea de ce se tot stingea televizorul , palpaiau becurile din casa, simtea tot timpul o prezenta acolo. Fiul ei dorea sa ii transmita ca e timpul sa il lase sa plece, sa isi continue viata ca el este bine. 1413850667055_wps_11_Heavenly_Vision_Chris_Coa
Sunt multe astfel de istorisiri pe care le-am primit de la oamenii cu care am lucrat. De fiecare data am pielea de gaina cand lucrez pe aceasta zona si da, ma bucur enorm sa pot aduce alinare, intelegere, un zambet, un sprijin…sa pot face diferenta …

Imi doresc sa intelegem tot mai multi ca putem face multe pentru ca momentul trecerii dincolo sa nu fie unul dramatic. Putem sa ne pregatim pentru asta cercetand, refacandu-ne legatura cu divinitatea, citind despre subiect, intelegand ca este o continuare si nu un final….Ajutam enorm atunci cand reusim sa ne impacam, sa eliberam, sa spunem : du-te, esti cu ingerii acum, stiu ca ti-e bine si ca asa ai ales…du-te in lumina, sa fii calauzit si pazit inspre binele tau”

Safiti in paza ingerilor!

 

 

 

Moartea este doar o trecere.Poti sa nu suferi, poti sa sustii, sa iubesti, sa intelegi.

Despre procesul mortii nu se vorbeste inca destul. Este ceva ce intra in categoria “tabu” Stim ca suferim, ca e nasol, ca nu vrem sa se intample si nu vorbim despre asta pentru ca doare.

In ultimii ani tot mai multe suflete aleg sa plece dintre noi , atat tinere cat si mai in varsta, cat si animale( dupa ce motanul meu a plecat am aflat de cel putin inca alti 3 stapani in aceasta situatie).

Nu stim ce este moartea, nu stim cum sa o tratam, nu stim ce sa facem cu ea si chiar in timpul ei si nu stim ce sa facem dupa. Cream foarte multa energie negativa in jurul ei si o tratam ca pe cel mai mare bau-bau in existenta.

Pe vremuri, oamenii jeleau nasterea si sarbatoreau moartea.  De ce? Pentru ca ei stiau ca sufletul este nemuritor si ca se va chinui ducand aceasta viata in trup, limitata. Stiau ca atunci cand sufletul pleaca dintre noi se intoarce acasa , acolo unde este multa lumina, iubire si frumos. Noi am uitat asta. M-a impresionat , in filmul “Captain fantastic” felul in care familia a ales sa onoreze dorinta mamei ce a plecat dincolo, felul in care s-a 10268195desfasurat ziua sau momentele inmormantarii. Va recomand sa urmariti acest film.

Suntem un popor religios in mare parte, condus de biserica si de invataturile ei, nu intotdeauna corect livrate. De aici, stim ca daca suntem rai vom merge in iad si daca suntem buni vom merge in rai. Ce inseamna rau si bun? Ceea ce au interpretat oamenii si preotii ca fiind asa. Chiar mai credem ca Dumnezeu sta cu un bat undeva acolo si contorizeaza cate injuraturi am zis, de cate ori nu am tinut post sau de cate ori am mintit? Chiar mai credem ca daca nu esti ortodox mergi in iad? Sau daca nu esti catolic mergi in iad s.a.m.d?
Dar nu despre asta este vorba in aceste randuri , ci despre Moarte, despre procesul trecerii, despre continuitatea vietii. Pentru ca asta este, de fapt moartea. Ce vroiam sa spun mai sus este ca ne e teama de acest “final” pentru ca nu stim ce ne asteapta dincolo, pentru ca nu avem credinta, nu traim curat si nu avem o conexiune puternica si adevarata cu Dumnezeu, o conexiune personala. Si atunci traim in teama, ascultand orbeste ce ne spun cartile sau biserica sau oamenii sau pur si simplu, societatea.
Si in cazul mortii traim si sustinem o cutiuta de genul “asa este, asa se face”. Cine spune ca  e musai sa te imbraci in negru cand moare cineva? Cine spune ca trebuie sa plangi , sa jelesti la nesfarsit si sa stai cu capul in pamant si ochii in lacrimi nu stiu cat timp dupa? Ca altfel….esti nu stiu cum.

Am trait , in familie , mai multe astfel de momente si de fiecare data nu intelegeam acea jale, negreala care nu se mai termina. Tin minte ca atunci cand bunicul meu , care m-a crescut, a murit , stateam la priveghi cu el si nu simteam decat o pace, o normalitate a ceea ce se intampla. Vorbeam cu el si ziceam, e ok, e normal sa te duci daca asa vrei, era timpul pentru tine. Intelegeam , intr-o anumita masura ca trupul lui nu este el.

Odata cu plecarea motanului meu am avut ocazia sa trec prin acest proces impreuna cu el, constienta de fiecare pas, de fiecare urma de suferinta, de durere, de atasament. Am scris despre asta intr-un articol anterior pe care il gasesti pe blog, sub numele “lectii intre viata si moarte” , publicat in noiembrie 2016.

Mi s-a solicitat apoi ajutorul de cateva ori in cazul unor plecari atat ale unor animale de companie cat si ale unor suflete de oameni. Am fost de fiecare data , bucuroasa ca pot sa ofer acest ajutor, pentru a adauga cat de putin , la schimbarea perceptiei asupra mortii, pentru a ajuta acel suflet care merge dincolo. Cases-of-clinical-death-proof-of-life-after-death.jpg

 

Vei ajunge acolo unde  crezi ca ajungi , dupa ce vei parasi planul fizic. Vei experimenta produsul propriei imaginatii si credinte. Daca tu crezi ca esti un om rau care va merge in iad si ai o imagine despre asta, vei merge si vei experimenta niste taramuri de vibratie joasa, o iluzie care seamana cu ceea ce tu ai plasmuit de-a lungul vietii. Pentru o perioada. Dupa care vei realiza ca nu e nimic real din acel iad si ca totul sta cu totul diferit, ca nimeni nu te pedepseste si ca nu vei arde nicaieri pentru eternitate. Iti vei revizui viata si vei alege in continuare parcursul tau. VIata continua.
S-a demonstrat deja ca sufletul exista, se scrie deja despre faptul ca moartea nu exista dar avem nevoie de mult mai mult ajutor in a intelge mai clar si mai profund acest mister. Care nu este deloc un mister ci doar am vrut noi, ca oameni sa -l facem sa para asa.

Sufletul paraseste trupul si se intalneste cu creatorul, cu celelalte suflete, urca in dimensiuni si acolo hotaraste care e treaba lui pe mai departe in functie de ce a inteles in viata asta sau pana acum , in existenta lui. Nimic tragic, nimic nasol, nimic de jelit.

Imi doresc sa ajut in continuare spre a intelege acest proces, spre a ne pregati pentru el, spre a trece prin etapele potrivite , de folos in acest caz.

Dupa ce intelegi , ajungi sa te detasezi ceva mai mult de omul care vrea sa plece. De multe ori cel muribund (bolnav poate) vrea sa plece , a hotarat asa deja prin boala lui sau pur si simplu asta vrea sufletul sau indiferent de varsta. Doar tu, din atasamentele tale mai vrei ca e sa ramana aici, doar Egoul tau inca trage de viata din omul ala care nu mai are nici o treaba aici de fapt. Cand vei intelege ca il tii aici fortat si ca el chiar vrea sa plece, ca e vorba despre suferinta ta , egoul tau, si nu despre a lui…ai sa capeti acea detasare necesara si o schimbare a perspectivei asupra intregului proces.

OMul si-a incheiat treaba pe Pamant, si-a terminat misiunea lui aici, nu mai vrea, nu mai poate, nu mai gaseste rostul si gata. Se duce, intr-un fel mai brutal sau mai lin, intr-un mod pe care tu il poti sau nu accepta. Dar el se duce ca si suflet si exista in continuare. Doar trupul moare, doar trupul se stinge.

be0ada14b3ec205c03527eca895fd321Poti invata cum sa sustii aceasta decizie a sufletului sau, poti invata cum sa ii fii alaturi cu iubire, cu detasare, cu pace si cum sa il ajuti in calatoria sa . Poti invata cum sa il eliberezi si cum sa ii dai voie ….si cum sa te elibrezi pe tine si sa il ajuti astfel, cand pleaca sa ii fie drumul lin. De cate ori mai util, mai plin de iubire este asa….versus plans, jale, suferinta care nu se mai termina? Cui faci un bine? Inteleg, ti-e greu, insa pot contribui ajutandu-te si pe tine si pe el in loc sa faci o defavoare amandurora.
Spunand ” nu vreau sa plece”, “mai ramai cu mine, nu ma lasa”, ” nu se poate , nu accept asta”, etc….nu faci decat sa tii acel suflet legat de tine, de planul asta….sa ii intarzii drumul in lumina si sa impiedici evolutia , si a ta si a lui.

 

Poti sa schimbi ceva daca vrei. Iar eu voi face cat pot in acest sens pentru tine. Alaturi de ingeri si de ghizii de lumina pe care ii ai poti transforma moartea in simplul proces al trecerii care este de fapt. Poti renunta la suferinta si la durere, poti ajuta intreaga familie si chiar sufletul in cauza. Pentru ca moartea nu trebuie sa fie asa cum este acum privita.

Lectii intre viata si moarte

Intai am crezut ca e vorba despre o “pasa proasta” asa cum a mai avut si alte dati. Doar a fost sanatos in ultimii 2 ani ( pe cat se poate de sanatos dat fiind trecutul lui ).
Am aflat a este vorba despre rinichi cand analizele au iesit foarte proaste si medicul mi-a zis ca nu mai are sanse. Nu l-am crezut. Am negat ca ar putea fi pe bune de data asta. A mai fost rau , foarte rau, in pragul mortii si acum doi ani. Si a scapat miraculos.
Am urmat tratamentul linistita zile lungi cu perfuzii datatoare de viata si speranta .Eram increzatoare in ajutorul divin, in miracolele ingeresti.
Am chemat un prieten si , impreuna, am lucrat cum am stiut mai bine spre a-l pune pe picioare, influx de lumina , de iubire , de bine.Deschidere de chakre, conexiune cu Divinul si lumia, curatare de negativ , de programe pe Adn si stramosi etc. Cam tot ce am simti atunci.  Si-a revenit pentru doua zile pe jumatate incepand sa se atinga de mancare. Am zis : gata, trecem si de asta. Facem o pauza si refacem analizele.
In pauza de o zi jumate a devenit iar apatic si slabit . Atunci s-a instalat in mine indoiala si in acelasi timp o farama de acceptare ca acesta ar putea fi sfarsitul. Doctorul continua sa fie sceptic. Eu continuam sa ma rog, sa aprind lumanari si de data asta sa spun : daca e voia sufletului tau sa mai ramai atunci Dzeu sa te ajute cum stie el pentru asta.
Acceptam usor usor ca s-ar putea sa nu iasa cum vroiam eu. Realizam cele doua parti din mine care se cam contrau: Omul si Divinul, Egoul si Sufletul.
Apoi , in ziua cu refacerea analizelor i s-a refacut de fapt, perfuzie. Analizele nu aveau rost si urma sa ma decid daca le vreau , a doua zi.
Nu manca nimic, era apatic in continuare si tot mai slab. Deja stiam in interiorul meu ca asta este. Ca nu mai am ce -i face, omeneste vorbind.
downloadZilele astea au fost o lupta intre a lasa controlul complet, a accepta complet si a nu mai face nimic si dorinta /speranta/proiectia pozitiva asupra vietii lui si starii de bine.
Starea s-a inrautatit si am hotarat ca nu ii mai repetam analizele, iar medicul mi-a spus ca este deicizia mea daca mai continuam perfuziile sau nu pentru ca nu mai era vorba despre a-l putea salva ci doar de a trage de viata lui inca un pic. A fost prima oara cand mi-au curs lacrimi si am simtit un gol in interior. Doctorul mi-a zis sa nu plang acum pentru ca el ma simte si ii e greu….sa fiu tare si sa plang dupa, cat vreau. Stiam ca simte , stiam ca nu il ajut plangand insa lacrimile mele curgeau oricum, chiar daca stiam multe.
Am decis pe loc ca doar egoul meu mai vroia prelungirea vietii lui , era clar ca el nu-si mai dorea asta. Nu mai primea lumina, nu mai vroia. Cine sunt eu sa decid pentru viata lui, sa trec peste vointa lui ?
A urmat o noapte grea cu trezit din ora in ora pentru a-l ajuta sa bea apa si a-l supraveghea petru ca abia se tinea pe picioare. A doua zi dimineata era mai rau.
IN tot acest timp am anulat tot ce aveam de facut. Simteam sa ii fiu alaturi si atat. Sa il iiubesc si atat.
Intelegeam cu Sufletul ca asta este finalul de drum insa Omul din mine a cedat si luandu-l in brate spre dupa-amiaza a izbucnit in plans. Am plans la gandul ca nu va mai fi. Iar el statea cuminte , invelit in paturica lui , pe pieptul meu.
Tot omul avea o idee acolo undeva …ca daca as mai putea sa fac ceva, acea transfuzie de sange care l-a salvat ultima oara. Nu am rezistat si am sunat veterinarul care mi-a explicat inutilitatea acestui proces.
Atunci am simtit ca ma usurez. Ca ma eliberez. Ca nu mai am ce face, ca mintea nu mai are de ce sa traga. Apoi am zis : ” Te eliberez, te eliberez, te eliberez. Cand simti tu ca esti pregatit du-te, du-te acasa la Tatal tau si bucura-te ! Iti multumesc pentru iubire, pentru tot ce ai facut si -mi cer iertare daca ti-am gresit cumva” .
Am simtit ca ma linistesc si o usurare a coborat in sufletul meu. Simteam impacarea cu moartea. Apoi cu orele starea lui s-a inrautatit si am stiut ca in acea noapte va pleca. Am simtit pe Azrael ( Arhanghelul mortii, cel ce conduce sufletele dinolo) cum astepta alaturi de niste ingeri mici, un fel de ingeri pazitori ai lui sa -l calauzeasca mai departe.
Spre seara m-am asezat langa el , am pus mantre sa cante si am aprins lumanari. Am pus mainile pe el si am inceput sa intonez, sa chem pe Mihail sa securizeze spatiul , pe Rafael, Azrael si Ariel sa-l astepte si sa lucreze cu el sa nu simta nici o durere. L-am rugat pe Dzeu sa-l ia natural, repede si fara durere, este tot ce mi-am dorit din suflet pentru el.  Nu puteam suporta gandul ca va trebui sa-l eutanasiez, nu vroiam aceasta responsabilitate si simteam ca e , cumva , impotriva vietii. Am vazut apoi un culoar de lumina deschizandu-se . Am simtit apoi sa spun : “iti onorez sufletul” de mai multe ori , “te onorez ca fiinta, iti multumesc si te iubesc” , “Du-te linistit si sa ma mai vizitezi din cand in cand”. Am continuat sa cant , sa spun rugaciunile ce mi-au venit din suflet si pacea , chiar si un zambet s-a asternut in mine. Simteam sacralitatea momentului si trecerea in lumea nevazuta , plina de iubire si de frumos in care urma sa fie liber cum n-a fost in viata asta.
L-am luat in pat langa mine sa-l simt si intr-un tarziu am adormit nu inainte de a-l saruta pe capusorul mic si deja adormit, jumatate trecut deja dincolo.azrael.jpg
Am fost trezita brusc de plansul sau si am stiut. I-am zis sotului ca e momentul, a mai aprins o lumanare si am pus mainile pe el, i-am zis “linisteste-te, sunt aici, du-te linistit, e ok, du-te linistit” L-am mai rugat odata pe Dzeu sa nu-l lase sa se chinuie ca nu merita sa mai sufere si am continuat sa ma rog si sa vizualizez lumina care-l inconjoara si calea care ii era deschisa. Si-a dat suflarea sub mainile mele, am simtit o mare usurare pentru ca a plecat atat de usor si i-am multumit lui Dzeu ca m-a ascultat.
Mi-am luat ramas bun inca odata si in aproximativ jumatate de ora am adormit. Se terminase, moartea ne vizitase casa si companionul meu iubit era acum in spirit pe drumul sau catre mai bine.
A doua zi, sotul meu s-a ocupat de inmormantare.N-am vrut sa asist pentru ca stiam ca el nu mai este in acel trup de carne oricum. Si pentru ca , probabil, nu as fi putut sa ii mai vad trupul ce imi amintea atat de mult de el, acum gol si rece.
Eu m-am trezit cu greu si am plans o buna parte din dimineata. Am simtit o strangere interioara de fiecare data cand vedeam obiectele lui prin casa.
Am facut ordine in unele dintre lucruri, prin casa, am simtit nevoia sa tamaiez peste tot. Sa cer un nou inceput curat, plin de bucurie, de frumos, de armonie si abundenta.  De atunci aprind zilnic o lumanare pentru a-l sustine cu lumina in drumul lui.
Pe parcursul zilei m-am mai linsitit si a ramas doar o tristete de fond, o tristete a Omului din mine care constientiza cat de mare e transformarea prin care trec, finalul prin care trec. Nu am putut pune degetul pe acel sentiment de “sfarsit”/ transformare completa ….
Am inceput sa citesc ceva legat de astrologie pentru ca este ceea ce acum invat si am avut cele mai mari revelatii despre mine, despre rolul meu, despre moarte …Am pus cap la cap informatii pe care le stiam disparat pana acum , am inteles de ce “moartea”, “intunericul”, “transformarea” sunt elemente atat de prezente in harta mea.
Am inceput sa “vad” imagini cu mine intr-un alt context, intr-un alt mod, facand altceva dar imbinand tot ce stiu. AM simtit organic ca e o mare schimbare in tot ce voi face.
Moartea a capatat alte valente. Acest subiect atat de nevorbit si incarcat de suferinta si lipsa de intelegere devine unul dintre subiectele mele de capatai, din cine sunt. Am mai trait experiente asemanatoare cu oameni. Eram mai mica insa am avut aceeasi detasare si intelegere ca ei doar trec mai departe si ca e foarte bine asa.
Aceasta plecare brusca mi-a adus un dar nepretuit- acela al regasirii acelei esente din mine pe care o cautam. MUltumesc iubite Ramon pentru tot ! Iti multumessc ca pana si in acest moment ai lucrat pentru mine, in viata mea si cu ajutorul tau m-am regasit pe mine. Esti unic si stiu ca de acolo de sus ma vei veghea, ma vei motiva, sa ajut mai departe alte animale, alte fiinte sa treaca pe taramul magic in care te afli si in care vom fi toti candva.
Am trait moartea alaturi de micul sufletel, acest subiect atat de tabu inca, intr-un mod constient si prezent, etapizat si plin de sens. Iar din asta voi face mult mai mult pe viitor.
Sunt recunoscatoare! Multumesc.
Chiar si cele mai grele momente ascund daruri nepretuite , binecuvantari ascunse daca esti atent.
From Clipboard.png
PS. Multumesc Ion si multumesc Azrael, multumesc Scorpionului din mine, vietilor anterioare si Sufletului meu. Multumesc Doamne.

Vremea Schimbarii

Am stiut, de cativa ani incoace, ca lumea asta in care traim se va schimba. Ca vom trai altfel , ca totul va fi altfel, ca societatea de acum nu va mai exista asa cum o vedem astazi. Uneori am spus-o , alteori am tacut pentru ca foarte multi dintre noi nu sunt pregatiti sa accepte o schimbare radicala, o cadere a ceea ce stim acum. Suntem prea obisnuiti si “automatizati” ca sa ne dorim sau sa ne gandim mai departe de propriul confort, rutina.

Ei bine, acum o scriu. Faptul ca la nivel mondial s-au schimbat niste lucruri si este acum un nou presedinte ales in SUA nu face decat sa confirme ceea ce am simtit si cred.

De sute de ani ascundem sub pres rasismul, inegalitatea intre sexe, ura, agresivitate, omoruri, sexualitate. De sute de ani societatea a crescut pe baze putrede si am ajuns la un apogeu. Inconsitnetul colectiv, minciuna, ura, agresivitatea si altele se exprima acum foarte vizibil prin conducatorii nostri. Este ceea ce NOI suntem , ceea ce noi am tot ascuns sub pres prefacandu-ne ca traim libertatea, democratia, raiul pe pamant.

downloadSuntem in mijlocul schimbarii. Mai furtunoasa sau mai linistita, mai grea sau mai usoara, ea se petrece. Din punctul meu de vedere traim Apocalipsa. Falsii profeti sunt peste tot, Intunericul este peste tot , chiar in locurile in care nu ne asteptam si nu ne-am gandi.

Si noi ce facem? Ne certam pe facebook, ne certam pe strada, ne uram unii pe altii si ne ascultam Egourile inflamate care ne spun ca tre sa fim cei mai tari, cei mai mari. Dam cu pietre si ne plangem ca nu ne convine. Suntem dezamagti si frustrati. Si?

Da, totul este in planul divin, totul se intampla cu un rost insa felul in care se intampla este creat de noi. Avem ca exponenti exact pe cei pe care ne expun bubele noastre ascunse. Traim intr-o societate in care tabuurile sunt la toate colturile, rusinea si umilinta este in floare. Nu vorbim despre sexualitate dar ea este prezenta in cea mai intunecata forma peste tot in jurul nostru, TOCMAI pentru ca nu vorbim despre asta !!! Nu vorbim despre moarte, sau ea ne oripileaza si o vedem , inca, tragica si dramatica si totusi, ea este prezenta exact in formele astea in jurul nostru. TOCMAI pentru ca nu scoatem din strafundurile naostre,umbra aia. Sau umbrele .Tocmai pentru ca le negam, le ascundem, ne prefacem niste pudici, niste draguti, niste minuati, liberi si buni cand de fapt, in inconstientul nostru zac micii monstruleti ai rusinii, invidiei, geloziei, urii, agresivitatii etc.

Este, mai mult ca niciodata timpul sa te trezesti si sa iti pui atfel problema. Sa incepi sa te intrebi, serios, incotro te indrepti? Cate dorinte reprimate stau in interiorul tau? Cate nevoi neascultate stau in inima ta? Cata furie, suparare, tristete, agresivitate, gelozie, rusine , durere ai  cu adevarat, ascunsa in tine? Cat de sincer si autentic esti? Mai ales cu tine!!!  Cat din ceea ce spui, faci, traiesti este cu adevarat, al tau, sau vine din dorintele , asteptarile si proiectiile celorlalti ( mama, tata, societatea, prietenii )?

Crezi ca nu conteaza ca te minti singur? Ca te prefaci? Ca ai vrea sa strangi de gat pe cutare sau cutare, ca iti e roasa inima de gelozie sau durere? Ca mori de rusine cand vine vorba despre “cele ce nu se spun”?  Conteaza ! Big time ! Pentru ca toate astea, de la nivel individual, creeaza inconstientul nostru, al tuturor. Toate astea hranesc umbra pe care o vezi acum in lume si  de care nu esti mutumit. De care te plangisau in fata careia intorci privirea resemnat, neputincios, infricosat.

 De aia se zice :fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume. De aia tot ii dau si eu si altii cu ” fa ceva , schimba ceva, trezeste-te din viata ta, ceea ce tu faci conteaza ! ” De ce credeai? cgange-is-hardest

Poate ca acum intelegi cat e de important ca tu sa incepi cu tine. Sa te opresti din tot , sa nu mai arunci cu pietre, sa nu mai dai vina, sa nu te mai infurii pe facebook sau in cafenele, sa nu mai cauti tapi ispasitori, sa nu mai fii resemnat in ceva ce , crezi tu, ca nu ai nici o putere sa schimbi.

Vezi-ti monstruletii din dulap, adu-ti umbrele la vedere si vorbeste-le, impaca-te cu ele, accepta-le, transforma-le si integreaza-le la o vibratie diferita ! NU mai umple sacul ala cu de toate si apoi zici ca “Lumea asta o ia razna”, ” sistemul domnule e de vina”, ” nesimtitii astia” etc…De La TINE incepe totul.

Ai vrut schimbare , acum o ai! Te gandeai ca va fi una asa , peste noapte, cu un presedinte roz bombon, plin de generozitate si blandete? Credeai ca toate reprimarile tale si ale noastre au disparut ca prin magie, undeva pe  taramul “Neverland”?

Schimbarea este in floare si nu iti convine pentru ca de fapt, nu iti convine ce ai ascuns in propriul dulap, in propriul suflet, minte si inconstient. Si in loc sa te uiti acolo dai vina pe presedinte.

 

Vom ajunge sa traim din nou simplu, vom ajunge sa intelegem din nou valorile si vom trai , in viata asta , mari schimbari. Faptul ca zici ” eee…nu eu, poate nepotii mei , poate peste 100 de ani” arata din nou, ca fugi de responsabilitate,ca fugi de tine si de umbrele tale, ca nu Vrei sa schimbi nimic de fapt, serios, in viata ta si ca astepti ca Cineva sa faca totul. NU-ti asumi nici responsabilitatea generatiilor viitoare, a unei lumi diferite pentru copiii tai. Pentru ca ti-e prea frica sau ti-e prea comod cu sacul ala plin din spatele tau !

 

Astazi este inceputul, astazi este momentul, astazi poti contribui , constient la crearea lumii in care vrei sa traiesti !  Ce faci pentru asta?

Draga mama, dragi parinti…

            Draga mama, te-ai gandit atunci cand ti-ai dorit un copilas de ce il vrei ? De ce il doresti in viata ta? Stii tu oare ca acel copilas nu este al tau , ci al Creatorului intai? Te-ai gandit ce inseamna o viata in pantecul tau ? Ce inseamna sarcina , nasterea si trairea dintre ele?
            Cum te-ai simtit atunci cand m-ai purtat in pantecul tau ? Cat de des mi-ai vorbit frumos , cat de des mi-ai cantat si mi-ai transmis iubire? Cat de mult m-ai simit cu adevarat acolo, crescand inlauntrul tau? Ai stat tu oare vreodata sa ma simti? Sa te minunezi de miracolul ce-l porti in tine? Ai stat vreodata sa traiesti cu lacrimi in ochi minunea care ti se intampla? Ai realizat ca esti creatoare, ca treci printr-un proces divin, magic, transformator?
           M-ai purtat in cele 9 luni cu grija? Cu dorinta de a ma intelege, de a ma simti, de a trai impreuna aceasta calatorie? Te-ai gandit cum e mai bine sa fii, daca ar fi bine pentru mine sa lucrezi si tu cu tine, pentru eiberarea fricilor tale si traumelor tale? Te-ai gandit cum ar fi mai bine sa ma aduci pe lume? Cum sa faci sa pastram legatura noastra sacra intreaga, neatinsa de maini straine? download.jpg
            Mai tarziu apoi, te-ai intrebat vreodata daca am dreptate cu adevarat ? Daca, poate, dorintele mele sunt reale si merita sustinere si acceptare? Te-ai gandit ca poate, si eu am trairi, emotii , stari , vise neimplinite ? Si ca poate, as vrea ca tu sa mi le asculti, sa mi le mangai, sa mi le cresti sustinandu-ma?
Ti-ai pus vreodata intrebarea : copilulului asta ii este cu adevarat bine? Il ascult destul? Il mangai destul? Il alint destul? Ii sunt aproape asa cum el are nevoie? Oare ce are nevoie el cu adevarat pentru a fi fericit?
Sunt si acum uimita cum mamele nu stiu lucruri elementare despre copiii lor, ce nu le place sa manance, ce adora , ce le provoca frica etc. Cat de neatente si putin preocupate de relatia dintre ei sunt.
          Oare talentele lui si inclinatiile lui ii aduc fericire cu adevarat si eu ar trebui sa i le cultiv mai mult? Te-ai gandit ca poate, Dumnezeu stie de ce m-a lasat pe Pamant si ca El a avut incredere in mine de la inceput? Tu de ce nu ai avut? TU de ce nu te-ai gandit ca dorinta mea de a fi liber, de a ma exprima liber si creativ este cu un rost si nu acela de a te innebuni pe tine? Te-ai gandit ca poate, si tu ai ceva de invatat de la mine? Ca poate, uneori, ar fi bine sa lasi totul si sa te joci cu mine, sa ma intrebi, cu interes real , ce imi place, ce imi doresc, cum vad eu lumea?
         Ma intreb acum, mare , adult fiind, cu suflet plin de cicatrici ale trecutului, cate din toate aceste intrebari trec prin fiinta parintelui? Cat interes real, simtit, curat are parintele pentru copilul sau, pentru a-l cunoaste sincer si a-l susine in toate?
         Unde se opreste proiectarea fricilor, dorintelor, propriilor rani pe copiii nostri? Cand ne trezim la realitatea deloc placuta a faptului ca facem copii pentru ca trebuie, pentru ca asa sta treaba de cand ne stim sau pentru ca vrea altcineva ori ca sa ne proiectam propriile frici si neimpliniri, sa avem un ajutor la batranete?
images1
     Spun toate astea pentru ca am fost copil, am trait atatia ani cu tarele parintelor mei inradacinate in fiinta mea. Am lucrat si inca mai lucrez sa ma eliberez de aceste rani ale lor, frustrari, asteptari, proiectii, dorinte care m-au transformat, fara sa-mi dau seama, in altcineva. In persoana care seamana prea mult cu ei si prea putin cu mine.
       Acum realizez ca in mine a trait mereu mama mea si eu. Si de cele mai multe ori ea a fost cea care mi-a condus emotiile, trairea, comportamentul, exprimarea.  Indirect , prin toate fricile , rusinile, confuziile ei.
        Pe ea o aud atunci cand ma uit in oglinda ” nu iti sta bine tie asa, e prea stramta rochia asta ori e prea scurta”, “Nu iti mai prinde parul asa ca nu iti sta bine”, iar tot ce aud eu este ” nu esti frumoasa, ar trebui sa iti fie rusine de cum arati, ai un corp cam uratel”. Ea rasuna in mintea si in inima mea ori de cate ori ma privesc , de cate ori sunt in intimitate , de cate ori mi-e greu sa ma exprim asa cum simt ca si cum m-ar tine de gat , m-ar tine de puterea mea, m-ar tine de emotiile mele impiedicandu-le sa iasa afara in lume. Aroape ca si cum ar spune ” daca eu nu am fost libera si fericita de ce sa fii tu? Taci si fa cum iti spun , eu stiu mai bine pentru tine”.  Rusinea si programele ei sunt prea puternice,, iar eu prea mica si prea necoapta, cu prea putina incredere in mine ca sa spun “GATA”, “TACI”, ” SUNT ADULTA”, nu te mai ascult!
754500732c81f4352352174585e95f56
        Suntem familii goale, suntem roboti in lumi paralele, suntem galaxii diferite. Parintii plini de ranile parintilor lor ,iar noi, rebeli, suparati, frustrati, necomunicativi, ne uram parintii si ii invinovatim ca nu au stiut mai bine. Suntem la ani lumina distanta de noi insine, de adevarata relatie intre parinte si copil.
        Copilul a devenit o problema de care vrem sa scapam cat mai repede dandu-i tableta, telefonul, ducandu-l la mac sau amagindu-l cu dulciuri. Suntem prea obositi si robotizati ca sa mai simtim , ca sa ne mai dorim vreo conexiune reala cu copiii nostri si cu noi insine.
           Am uitat ca ei sunt intai, ai lui Dumnezeu si apoi ai familiei in care au venit si am uitat ca ei vin aici deja perfecti, ca sarcina este un dar divin , ca nasterea este un moment de sarbatorire, de implinire, de comuniune si traire profunda, ca viata care vine este o bucurie, un maestru, un potential urias ce are doar nevoie de iubire si sustinere…
Draga mama, te iert si te iubesc. Aleg astazi sa ma eliberez de tine !

Tu ce zici ? Contezi intr-atat….?

Sa fii tu e suficient. Atunci cand stai singur in fotoliul tau preferat si e liniste si esti cu tine. Esti tu. SI ti-e suficient. Sunt astfel de momente cand realizezi ca nu ai nevoie de agitatie, de alergatura, de fuga dupa ceva …Cand iti este suficient sa fii cu tine.

Ai trait acest sentiment? Iti este strain? Eu te indemn sa iti gasesti acest timp , sa ti-l faci, sa te opresti din toate si sa ai pentru tine cateva minute pe zi, uneori o ora sau doua sau chiar o zi intreaga.

Din momentele acestea, in care faci liniste in tine si in jur vin revelatiile, raspunsurile, amintirile, conexiunile si atunci iti auzi cu adevarat vocea interioara. E necesar insa ca atunci cand stai cu tine sa fii prezent. Adica cum? Adica sa respiri constient, sa iti siti trupul, sa iti simti fiinta, sa fii impreuna cu tine si nu doar sa stai asa…gandindu-te la sutele de griji.

Gasesc in aceste momente care mie imi sun imperios necesare atata profunzime si autenticitate. In simplitatea unei jumatati de ora cu ochii inchisi , contemplandu-ma.

Sunt clipele in care fac uneori calatorii spontane in alte lumi si in alte vieti, cand mi se deschide fiinta si intru in inspiratie si atunci scriu ori pictez, sunt momentele in care revad ce am nevoie sa revad si imi fac ordine in mine, decid noi inceputuri sau doar inchei capitole.
Din liniste si prezenta, din simplitatea acestor clipe, se naste steaua dinlauntrul tau si in felul asta ii dai voie sa straluceasca. Onorandu-te si nu fugind de tot ce simti, esti.

a532aa3f7e2059a92e2956c8ac467de7.jpg

Poate ca iti suna boem, fantezist ori deplasa in lumea asta in care esti mereu ocupat, iti suna mereu telefonul si cineva are tot timpul nevoie de ceva. Si daca cineva nu are nevoie atunci iti gasesti tu tot felul de preocupari care mai de care mai importante. Oare sunt asa de importante? Oare sunt multe din activitatile tale urgente? Oare chiar e nevoie sa raspunzi la telefonul ala, sa suni inapoi, sa faci curatenie, sa scrii raportul ala , sa te oferi din nou sa ajuti pe cineva, sa faci cumparaturile alea? Oare chiar ai nevoie de ele sau sunt o metoda minunata prin care fugi cu gratie si rapiditate de tine, ratand iar si iar lectia primirii, a lasarii controlului, a odihnei , a blandetii cu sine….?

Raspunde-ti sincer la intrebarile astea, uita-te sincer la activitatile tale si la nenumaratele mici chestii pe care le consideri atat de importante si vezi daca nu cumva….

Momentele in care iti dedici tie timp si te onorezi cu prezenta ta sunt momentele in care iti spui de fapt “te iubesc”. Daca doresti sa schimbi ceva in viata ta si sa ai altfel de rezultate atunci poate ca asta este un punc zero…un moment in care sa te decizi.

Este o perioada potrivita , care te sustine sa te transformi, sa iti pui dorinte noi, sa inchei capitole vechi, sa iti dai voie sa fii cu tine si sa iti simti nevoile, dorintele, intentiile pentru a te indrepta, de data asta constient, catre ele.

Ce zici ? Contezi atat de mult pentru tine incat sa iti acorzi aceste clipe? Incat sa nu mai existe nimic altceva pe lume decat tu pentru o ora?

PS- Alegerea este intotdeauna la tine chiar daca ai tendinta sa spui ca nu e asa. Priveste mai atent.

 

 

Tag Cloud