…din inima, cu suflet

Posts tagged ‘vindecare’

Sexualitatea in lumina Lunii Pline

Unul dintre subiectele tabu ale societatii in care traim este sexualitatea. Din vremuri apuse ,din generatie in generatie ne-au fost transmise tot felul de ganduri, repere, programe pe care le-am preluat si sub care functionam zi de zi.

Daca intrebi marea majoritate ce crede despre sex si sexualitate raspunsurile se vor duce in zona in care : e murdar, e pacat, e scarbos, e neplacut, e “ca trebuie”. AStea sunt credintele de la suprafata si se ascund multe altele asciate in subconstient….Am intalnit odata o dna care mi-a zis ca ea nu face sex in dormitor pentru ca acolo sunt icoanele.

Separam sexualitatea de Dumnezeu si credem ca el ne va pedepsi daca facem asa ceva, mai ales daca e in post.

La suprafata ne dorim sa facem dragoste, ne dorim sa simtim pasiune, conexiune emotionala, chiar si spirituala, dincolo de cuvinte, ne dorim sa curga si sa curgem impreuna. Realitatea este alta in functie de ce are fiecare ascuns prin cotloanele subconstiente.

Ce ai auzit de la mama/tata despre sex cat erai mic/a? Ce nu ai auzit despre asta? Ce ai simtit tu ca si atmosfera in familie? Ce crezi acum despre sex, sexualitate, act sexual? Te invit sa iti raspunzi la aceste intrebari cat de sincer si profund poti.

Cei mai multi dintre noi intelegem sexul ca treapta primara de a avea contact fizic cu cineva. Deoarece suntem prea multi cu inimile inchise, stigmatizate si ranite de atatea respingeri, refuzuri, umilinte numai de noi stiute ….ne scapa sau nu avem educatie in a sti ca sexualitatea urca treapta devenind “a face dragoste” cand inima incepe sa se deschida.

FullFlowerMoonScorpioFinal-850x850.jpgA face dragoste vine din inima intr-o impletire si armonizare cu energia sexuala primara care urca in inima si astfel, se creeaza conexiune, intimitate, priviri, atingeri, fiori , pace…curgere.
Avem o Luna Plina in Scorpion zilele astea. Scorpionul este unul dintre semnele asociate cel mai des cu sexualitatea /dorinta /profunzimea. Este posibil ca acest subiect sa iasa la suprafata prin ganduri, trairi, emotii , stari , actiuni in zilele acestea. Pluton sustine eliberarea, constientizarea, coborarea in tiparele cele mai dense , in mlastinile cele mai adanci ale subconstientului pentru a vindeca aspectul sexual in noi. Se produce o transformare de perceptie, de simtire, de traire, de raportare la acest subiect. Pluton este cel care transforma radical, care ne duce in Hades si apoi ne scoate de acolo imputerniciti, clari, stralucitori.

Eu sunt un dintre cei vizati in aceste zile. Planeta care are de-a face cu energia sexuala ( Marte)  se afla pentru mine in Scorpion, in casa 12 ,alaturi de PLuton, ceea ce imi arata cat de mult am de sapat sa ajung la acea implinire in “a face dragoste” cu toate simturile, cu toata fiinta. Casa 12 este cea mai ascunsa din zodiac in sensul ca acolo se afla ceea ce nu vrem sa vedem , ceea ce este sub pres de generatii intregi. Sexualitatea este unul dintre subiectele care , de obicei, este sub presul mamelor, bunicilor, strabunicilor si asa mai departe. Aici se ascunde multa furie, judecata, teama, respingere, umilinta, frigiditate, impotenta, negare.

Suntem abia in anii de inceput ai descoperirii sexualitatii ca si act divin, integrat , plin de simtire, de deschidere, de sinceritate, de contopire.

E nevoie intai sa devenim atenti la propriile prejudecati, tipare, ganduri despre acest subiect. Si mai e nevoie sa incepem sa il tratam cu normalitate , cu usurinta, cu curiozitate chiar. Ceea ce vedem in jurul nostru din punct de vedere sexualitate este o umbra care a crescut in timp , o reprimare uriasa a societatii ca intreg. Si aici eu imi doresc sa deschid portile casei 12 si sa mi-l iau pe Pluton de mana ( care isi are pentru mine domiciliul aici) , sa ii multumesc Scoprionului pentru darurile sale si sa merg in profunzimile fiintei mele….Pentru ca imi doresc sa aduc lumina atat in sexualitatea mea cat si cea a neamului meu dar si , atat cat pot, in lume, in societate.

Imi doresc ca acest subiect sa devina unul asociat cu iubirea, cu deschiderea, cu firescul, cu frumosul, cu Diviniul, cu creatia , cu inima si bucuria.

Va doresc Luna Plina cu constientizari profunde, vindecatoare!

Renasterea din Umbra

“Bai Liviu tu iti dai seama ca nicaieri nu e scris despre ce facem noi aici? Ca nimeni nu ne spune despre profunzimile astea? ”

A fost o saptamana intensa pentru mine. Targul din 1 aprilie , Open Heart Community Fair mi-a adus atat bucurie, implinire, lacrimi de recunostinta cat si lectii valoroase pe rani foarte vechi.

Asa cum obisnuiesc, ma bag in starea proasta cu totul si incep sa -mi pun intrebari. Cand ma poticnesc cer ajutor. Am facut-o si de data asta si am ajuns in aspecte ale umbrei mele de care nu eram constienta, aspecte legate de Arhetipuri despre care am tot vorbit si tinut cursuri intr-o perioada.
Ce e umbra? Acea parte din noi pe care am tot ignorat-o, pe care nu am vazut-o , anger-creativity_shadow-sidedespre care nu prea ni se spune mare lucru si care este alimentata cu cat nu o vedem, o ignoram ( adica ne ignoram starile si situatiile negative din viata care sustin umbra).

Ce sunt Arhetipurile? Tot parti ale noastre , ale inconstientului nostru pe care le activam tot timpul in viata noastra. Exemple sunt Arhetipul Mamei,al Inteleptei, al Calagarului, al Victimei etc…

 

In timpul lucrului intens cu mine din saptamana ce s-a incheiat am ajuns la o amintire pretioasa pe care o ignorasem : mica fiind ma simteam neinteleasa, nesustinuta, neimportanta pentru ca tot timpul nu conta parerea mea, eram cumva redusa la tacere, mi se interziceau lucurui fara sa inteleg de ce etc. Mi-a aparut foarte clar imaginea mea de acum multi ani plina de suparare, frustrare, furie care zicea parintilor ” Las ca o sa vedeti voi cine sunt sunt eu” . De la aceasta amintire o eliberare fantastica a avut loc in plan emotional, mental si fizic. Cu plans, cu tremurat , cu tot ce trebuie.

Aceasta perioada in care eu am zis destul de des acest motto al meu …creierul meu a preluat acest mesaj, emotionalul meu s-a incarcat cu acea furie si practic mi-am dat comanda sa ma leg de a le demonstra parintilor ca pot, ca merit, ca sunt. Si asa umbra a tot crescut ani de-a randul , facand toate acele lucruri prin care sa le demonstrez lor ceva si de fiecare data cand nu ieseau sa ma simt furioasa, dezamagita. Furia si dezamagirea tot pe mine erau pentru ma “tradam” si nu eram in stare sa le arat lor cine sunt eu asa cum ma legasem sa o fac. Nu suntem constienti ca facem asta, ca asta e cauza ci pur si simplu credem ca nu ne merge bine, ca viata e nasoala, ca oamenii sunt rai, tradatori , neseriosi, ca “asa e sa fie” etc- toate mecanisme de aparare si evitare. Si mai niciodata nu avem timp sa ne ocupa de noi si de starile noastre pentru ca treburile nu pot astepta.

Deci conjucturile de viata se repetau astfel incat eu sa am tot felul de mici nereusite considerate de mine mari, ca sa vad , intr-un final aceasta umbra din mine, sa eliberez aceasta furie de o magnitudine uriasa.

246284-sound-horizon-7th-story-mrchen-darkness-and-light

Cam asa se intampla cu umbrele...Poti sa adopti de exemplu, credinta ca nu poti, nu esti suficient de bun si sa iti imputernicesti Victima. Poti sa faci totul in spirit de sacrificiu, punand pe ceilalti pe primul loc si nevoile tale pe ultimul cu costul sanatatii, timpului, nervilor tai imputernicind astfel Martirul. Poti sa asculti de vocea care iti spune “puteai sa faci mai mult, mai bine, iar ai dat-o-n bara” impuernicindu-ti astfel, Criticul. Sunt multi, inclusiv eu, cei care inconstient fac aceste lucruri mascandu-le in tot felul de explicatii si justificari precum “e bine sa fii bun cu altii, lasa ca de unde dau imi vine etc”

 

Ce-am facut?

Am stat in dialog cu umbrele mele, cu Victima, cu Criticul, cu Martirul , le-am simtit starea si m-am abandonat ei, le-am intrebat de ce fac ceea ce fac in viata mea? Am acceptat si am zis, ok , nu te mai resping, acum pot sa ma relaxez stiind ca nu mai ai putere asupra mea si pot alege diferit. Decat sa simt frica aia in interior , acolo undeva in fundal si sa ma prefac ca nu e acolo, sa spun ca trece, ca sunt doar emotii, sa ma iau repede cu altele, mai bine ma uit la ea, intru in ea si ii dau voie sa fie. Imi recunosc astfel acea parte din mine, acea emotie reprimata care ma conduce si imi iau in felul asta puterea inapoi. E ca si cum zici “am trecut peste, am iertat” insa simti de fiecare data ca esti furios pe acelasi lucru, situatie si ignori.

E simplu? Nu , nu este. Este un proces plin de prezenta, autoobservare, introspectie, emotie si trairi puternice.

Am lucrat cu prietenul meu si terapeutul minunat din el pe aceste umbre si am ramas amandoi uimiti de cata profunzime si complexitate se ascunde in procesul de eliberare si vindecare, de cate aspecte, tipare ascundem fara sa avem habar….NImeni nu ne spune despe aceste profunzimi, despre cum umbrele joaca un rol important in existenta noastra , despre cum noi singuri, prin alimentarea lor ne legam, ne manifestam oameni, situatii neplacute care sa ne confirme dezechilibrele.

E nevoie de experienta proprie si e multa asumare, curaj, credinta..

Tu ? Ce stii despre umbrele tale? Stii ca secretul din spatele lor este un DAR pe hqdefaultcare ele ni-l fac? Stii ca odata acceptate ele nu mai au puterea asupa ta ci TU iti reiei puterea pe care le-ai cedat-o? 

Suntem intr-o perioada astrala in care toate aceste necunoscute, umbre, funduri ale fiintei sunt rascolite, sunt aduse la suprafata in noi si retraim emotii, stari, amintiri…care au rolul de a ne imputernci, de a ne curata si a ne readuc stralucirea Soarelui care suntem.

Multumiri sufletelor voastre care sunt dedicate cautarii de Sine si care si-au gasit curajul de a patrunde in abisalele bucati ale fiintei lor spre a se Imputernici.

Tati si fiice-vulnerabilitatea vindecarii

A fi vulnerabil este una dintre cele mai grele “incercari” umane. Ne place sa ne ascundem sub zeci de masti, ziduri si “poze frumoase” pentru a nu vedea nimeni cat de speriati, slabi, tematori, tristi sau neincrezatori suntem in interiorul nostru, atunci cand stam numai noi, singuri acasa, fara sa ne vada cineva.

M-am surprins intr-o postura extrem de vulnerabila foarte recent…Eram in plin proces de vindecare a relatiei cu tatal meu ( care are mai mute straturi ce apar , fiecare, cand suntem pregatiti) si plansesem la amintirea unor lucruri, la constientizarea faptului ca mi-e greu sa il recuonosc, pe deplin ca si tata pentru ca un tata pentru mine inseamna sacralitate, dedicare, asumare, sprijin, incredere. Stateam asa, in fotoliul meu calatorind in interiorul meu, purtandu-mi discutiile cu el pentru a ma elibera si a vindeca aceasta rana si ca si cum mi-am iesit din trup m-am vazut….
Am vazut o femeie la treizeci si ceva de ani ghemuita pe un scaun care plange pentru ceva ce , aparent, demult e uitat sau trecut. Si parca mi-am zis : “ia uite-ma…ditamai femeia  redusa la un copil ce plange dupa tata “…ce vulnerabili suntem in astfel de momente…pe cine indraznim sa lasam langa noi in astfel de momente ? Sa ne vada cazuti, cum nu am vindecat poate, nici acum, lucruri din trecutul nostru, sa ne vada neputinta…umanitatea, simplitatea desavarsita a momentului, grandoarea ranii care sta deschisa in fata noastra.

Relatia dintre fiica si tata este una extrem de sensibila. La fel ca relatia dintre baiat si images-1mama. Eu sunt o fiica si atunci vorbesc pentru mine. Este o relatie care , aparent, poate sa fie in regula, poate sa fie buna dar la o privire mai adanca, mai serioasa in emotiile noastre putem observa ca nu e.
Poti sa ii scrii tatalui tau un mesaj in care sa ii spui ca ii multumesti ca iti este tata, ca il iubesti si ca esti recunoscatoare? Poti sa o faci din inima, cu pieptul plin de drag si cu lacrimi de iubire in ochi?  Incearca si fii constienta, atenta cand o faci …

Este posibil, asa cum mi s-a intamplat si mie, sa ma retina ceva ca si o mana care -mi spunea “nu” , “stop” …Era mana supararii din fetita din mine. Era furia , tristetea, tradarea-dezamagirea care zicea “nu, nu a fost tatal acela”….si am insirat apoi pe o foaie toate cele ce aveam sa ii spun, sa ii reprosez, pentru care sa judec sau sa fiu furioasa. Da, am facut-o pentru ca numai asa poti trece prin rana cu adevarat, numai asa poti sa eliberezi cu adevarat , din temnita aceea inchisa demult, tot ce sta intre tine si el; tot ce nu a fost spus, toate acele ziduri care nu sunt inca daramate, toate acele “stopuri” care se ridica ori de cate ori esti langa el sau ai vrea sa ii vorbesti. Oricat te-ai stradui sa ii spui “te iubesc” cu adevarat….nu o poti face pana ce nu eliberezi copilul din tine cu toate starile lui pe care este indreptatit sa le simta. Da-i voie….

Stiu ca mental intelegi motivele lui, viata lui, educatia lui, lipsurile lui insa asta nu inseamna ca emotional esti fericita cu el si cu tot ce a fost…asta nu inseamna ca fetitei din tine ii este bine asa.

Mi-am lasat lacrimile sa curga si starile sa ma inunde, am tipat imaginar si am spus tot ce le varstele respective nu am spus, am dat cu pumnii si mi-am trait vulnerabilitatea cu bucurie, cu implinire , cu drag…

IMG_0052.JPGSi am decis sa fiu si cu tine exact la fel de vulnerabila cum am fost cu mine, in fotoliul meu , cu ochii inlacrimati, la treizeci si ceva de ani , redusa la un copil mic ce isi plange relatia cu tatal….spre vindecarea ei. Petru ca , poate, nu am fost suficient de deschisa cu tine , de transparenta, asa cum mi-am dorit mereu sa fiu…si pentru ca e ok sa fii vulenerabila – este o mare putere , eliberare, calitate.  Pentru ca viata nu este doar despre a arata impecabil, a zambi frumos in fiecare zi, a fii cu bratele deschise non stop, a fi zen de dimineata pana seara….Viata este vulenrabila , complexa, frumoasa si noi suntem la fel….daca vom indrazni.

 

 

Draga mama, dragi parinti…

            Draga mama, te-ai gandit atunci cand ti-ai dorit un copilas de ce il vrei ? De ce il doresti in viata ta? Stii tu oare ca acel copilas nu este al tau , ci al Creatorului intai? Te-ai gandit ce inseamna o viata in pantecul tau ? Ce inseamna sarcina , nasterea si trairea dintre ele?
            Cum te-ai simtit atunci cand m-ai purtat in pantecul tau ? Cat de des mi-ai vorbit frumos , cat de des mi-ai cantat si mi-ai transmis iubire? Cat de mult m-ai simit cu adevarat acolo, crescand inlauntrul tau? Ai stat tu oare vreodata sa ma simti? Sa te minunezi de miracolul ce-l porti in tine? Ai stat vreodata sa traiesti cu lacrimi in ochi minunea care ti se intampla? Ai realizat ca esti creatoare, ca treci printr-un proces divin, magic, transformator?
           M-ai purtat in cele 9 luni cu grija? Cu dorinta de a ma intelege, de a ma simti, de a trai impreuna aceasta calatorie? Te-ai gandit cum e mai bine sa fii, daca ar fi bine pentru mine sa lucrezi si tu cu tine, pentru eiberarea fricilor tale si traumelor tale? Te-ai gandit cum ar fi mai bine sa ma aduci pe lume? Cum sa faci sa pastram legatura noastra sacra intreaga, neatinsa de maini straine? download.jpg
            Mai tarziu apoi, te-ai intrebat vreodata daca am dreptate cu adevarat ? Daca, poate, dorintele mele sunt reale si merita sustinere si acceptare? Te-ai gandit ca poate, si eu am trairi, emotii , stari , vise neimplinite ? Si ca poate, as vrea ca tu sa mi le asculti, sa mi le mangai, sa mi le cresti sustinandu-ma?
Ti-ai pus vreodata intrebarea : copilulului asta ii este cu adevarat bine? Il ascult destul? Il mangai destul? Il alint destul? Ii sunt aproape asa cum el are nevoie? Oare ce are nevoie el cu adevarat pentru a fi fericit?
Sunt si acum uimita cum mamele nu stiu lucruri elementare despre copiii lor, ce nu le place sa manance, ce adora , ce le provoca frica etc. Cat de neatente si putin preocupate de relatia dintre ei sunt.
          Oare talentele lui si inclinatiile lui ii aduc fericire cu adevarat si eu ar trebui sa i le cultiv mai mult? Te-ai gandit ca poate, Dumnezeu stie de ce m-a lasat pe Pamant si ca El a avut incredere in mine de la inceput? Tu de ce nu ai avut? TU de ce nu te-ai gandit ca dorinta mea de a fi liber, de a ma exprima liber si creativ este cu un rost si nu acela de a te innebuni pe tine? Te-ai gandit ca poate, si tu ai ceva de invatat de la mine? Ca poate, uneori, ar fi bine sa lasi totul si sa te joci cu mine, sa ma intrebi, cu interes real , ce imi place, ce imi doresc, cum vad eu lumea?
         Ma intreb acum, mare , adult fiind, cu suflet plin de cicatrici ale trecutului, cate din toate aceste intrebari trec prin fiinta parintelui? Cat interes real, simtit, curat are parintele pentru copilul sau, pentru a-l cunoaste sincer si a-l susine in toate?
         Unde se opreste proiectarea fricilor, dorintelor, propriilor rani pe copiii nostri? Cand ne trezim la realitatea deloc placuta a faptului ca facem copii pentru ca trebuie, pentru ca asa sta treaba de cand ne stim sau pentru ca vrea altcineva ori ca sa ne proiectam propriile frici si neimpliniri, sa avem un ajutor la batranete?
images1
     Spun toate astea pentru ca am fost copil, am trait atatia ani cu tarele parintelor mei inradacinate in fiinta mea. Am lucrat si inca mai lucrez sa ma eliberez de aceste rani ale lor, frustrari, asteptari, proiectii, dorinte care m-au transformat, fara sa-mi dau seama, in altcineva. In persoana care seamana prea mult cu ei si prea putin cu mine.
       Acum realizez ca in mine a trait mereu mama mea si eu. Si de cele mai multe ori ea a fost cea care mi-a condus emotiile, trairea, comportamentul, exprimarea.  Indirect , prin toate fricile , rusinile, confuziile ei.
        Pe ea o aud atunci cand ma uit in oglinda ” nu iti sta bine tie asa, e prea stramta rochia asta ori e prea scurta”, “Nu iti mai prinde parul asa ca nu iti sta bine”, iar tot ce aud eu este ” nu esti frumoasa, ar trebui sa iti fie rusine de cum arati, ai un corp cam uratel”. Ea rasuna in mintea si in inima mea ori de cate ori ma privesc , de cate ori sunt in intimitate , de cate ori mi-e greu sa ma exprim asa cum simt ca si cum m-ar tine de gat , m-ar tine de puterea mea, m-ar tine de emotiile mele impiedicandu-le sa iasa afara in lume. Aroape ca si cum ar spune ” daca eu nu am fost libera si fericita de ce sa fii tu? Taci si fa cum iti spun , eu stiu mai bine pentru tine”.  Rusinea si programele ei sunt prea puternice,, iar eu prea mica si prea necoapta, cu prea putina incredere in mine ca sa spun “GATA”, “TACI”, ” SUNT ADULTA”, nu te mai ascult!
754500732c81f4352352174585e95f56
        Suntem familii goale, suntem roboti in lumi paralele, suntem galaxii diferite. Parintii plini de ranile parintilor lor ,iar noi, rebeli, suparati, frustrati, necomunicativi, ne uram parintii si ii invinovatim ca nu au stiut mai bine. Suntem la ani lumina distanta de noi insine, de adevarata relatie intre parinte si copil.
        Copilul a devenit o problema de care vrem sa scapam cat mai repede dandu-i tableta, telefonul, ducandu-l la mac sau amagindu-l cu dulciuri. Suntem prea obositi si robotizati ca sa mai simtim , ca sa ne mai dorim vreo conexiune reala cu copiii nostri si cu noi insine.
           Am uitat ca ei sunt intai, ai lui Dumnezeu si apoi ai familiei in care au venit si am uitat ca ei vin aici deja perfecti, ca sarcina este un dar divin , ca nasterea este un moment de sarbatorire, de implinire, de comuniune si traire profunda, ca viata care vine este o bucurie, un maestru, un potential urias ce are doar nevoie de iubire si sustinere…
Draga mama, te iert si te iubesc. Aleg astazi sa ma eliberez de tine !

Eu nu renunt la MINE ! Tu?

 

Sunt OM la fel ca si tine. Am pornit la fel ca si tine in viata asta , am urmat o scoala, o facultate si m-am angajat. Am visat sa am relatia aceea minunata de iubire si sa ajung “cineva”. Am muncit pentru altii niste ani buni stiind in interiorul meu , sau cel putin, sperand ca intr-o zi voi avea programul meu, voi face eva pe cont propriu.Creativitatea mi-a fost mereu ingradita lucrand pe un job normal , avand sefi si cerinte….

Relatiile , nici ele nu mergeau prea grozav. Am avut parte de multa suferinta , de multe nopti cu lacrimi si cosmaruri, cu intrebari la care nu gaseam raspuns niciunde.

Acum sunt propriul meu stapan, mi-am descoprit pasiunea si abilitatile extrasenzoriale, ajut oamenii sa isi gaseasca raspunsuri la intrebari, sa devina autentici, sa rada din nou si sa isi gaseasca iubirea de sine, de altii….

Am un sot ca din povesti si o relatie care este o poveste in sine…in fiecare zi. Sunt un om implinit, constient, atent cu o viata complet diferita , la care nicii nu visam.

Nu iti spun toate astea ca sa ma laud ci ca sa te incurajez pe tine! Iti spun asta pentru ca si eu am avut intrebari, dureri, neintelegeri, suferinte, momente de ratacire si confuzie. Cum am ajuns aici ?

Am avut doza de nebunie si incredere in intuitia mea, doza de iubire de sine prin care am spus Stop situatiilor care nu mi aduceau bucurie de a fi, de a ma exprima. Am descoperit ingerii, intuitia, meditatia, energia din care suntem facuti…am descoperit un nou drum si am simtit inauntrul meu acel DA! Asa cautam!

M-am lasat in mainile lui Dzeu si de atunci nu am mai dat inapoi ….am sperat, am cautat, am citit, am invatat, m-au ajutat unii si altii pe drum, am mai cazut dar mereu m-am ridicat.

Cred ca perseverenta, setea si dorinta de a fi mai bine, de a descoperi tot mai mult din cine sunt m-a adus aici. Toate, cu credinta in divinitate, in sprijinul ingerilor la fiecare pas. Toate cu increderea ca Dzeu este mereu langa mine si ma sustine si chiar daca mai doare e doar o durere vindecatoare.

Sunt aici pentru ca am muncit, nu m-am dat batuta, nu am recazut in vechile tipare de victimizare, suferinta, plangere de mila….Nu am renuntat atunci cand imi venea sa las totul balta si nu am abandonat ceea ce simteam inauntru….Ca se poate!!!

Au fost nenumarate incercari si inca sunt, teste si momente de slabiciune….dar nu am renuntat si nu renunt la Mine ! La a ma intelege cu cele mai urate umbre ale mele, la a ma impaca cu cei mai urati monstri din mine, la a iubi cele mai suave laturi ale mele….Nu renunt la a fi in fiecare zi parte din Iubirea LUI , din Adevarul Lui , din minunata viata pe care ma sprijina sa o construiesc pentru mine si pentru cei cu care ma intalnesc pe acest drum.

Iti spun toate astea pentru ca vad cat de usor renunta oamenii la Ei ….pentru ca e greu si isi tot spun ca e greu pana ce isi demonstreaza asta si merg din nou pe drumul batatorit. Vad cum oamenii cauta modalitati usoare si rapide , ocolitoare de a fi fericiti. Sunt dispusi sa plateasca pentru asta, sa faca orice ….numai sa nu trebuiasca sa treaca PRIN.

Eu asta ma facut , de fiecare data, cu fiecare experienta, am trecut PRIN ea si nu pe langa, nu in jurul ei, nu am ocolit-o. Indiferent cat a durut. Durerea este temporara ca si confuzia, ca si necunoasterea , ca si intrebarile neraspunse care te macina.

“SI aceasta va trece” citeam undeva ….Si sunt constienta de asta la fiecare groapa din drum. Si mai sunt constienta ca daca am ajuns pana aici , Dumnezeu ma va sprijini si pe mai departe cu multa iubire. De ce stiu asta? Pentru ca am Credinta si pentru ca intentiile mele sunt curate si sincere.
Pentru ca ma rog de fiecare data pentru a fi o purtatoare a iubirii si a adevarului Sau, pentru a exprima asta prin tot ceea ce fac si sunt si pentru a fi astfel, de folos voua….celor care vreti sa ma cunoasteti, ma cititi din umbra sau veniti sa ma vedeti.

 

4d9d88a1c0233fc85a565cdd50e65bcb

De ce nu ai putea si tu  la fel ca si mine, sa nu renunti??? Sa mergi mereu inainte cu credinta, cu perseverenta, pas cu pas …catre tine, catre a fi fericit si implinit? De ce te gandesti ca e prea greu, prea mult, prea nus cum ….ca numai altii pot, ca altii sunt speciali, ca tu nu stii, nu poti, nu crez ca…?
Cine spune ca e asa? De ce te hranesti singuri cu gogosi si  minciuni ? De ce lasi in continuare Egoul tau ( caruia tare ii place zona de comfort, regulile, vechiul drum) sa iti spuna toate aceste minciuni care te opresc din drum ?

De ce ti-e asa de frica? Ce crezi ca se poate intampla atat de grav sau rau pentru tine daca iti dai voie? Sa te vezi, sa te deschizi, sa cauti, cu adevarat, dedicat tie?

Raspunde-ti si aminteste-ti : Nu se poate altfel decat “PRIN”.

Sunt clienti care ma intreaba : nu ai ceva asa…rapid sa mi treaca? Nu putem face o hipnoza , ceva si gata? Nu poti lua tu toate astea de la mine? ….HM….NU ! NU pot si nu se poate asa!

De ce? Pentru ca desi nu ti mai amintesti TU ai ales sa vii aici, exact in viata in care esti, cu toate “greutatile ” ( care sunt lectii defapt) pe care le traiesti. TU ai vrut sa experimentezi Pamantul si ranile pe care le ai pentru a te juca, a vedea cum e, ce inseamna …si a-ti imbogati experienta sufletului, pentru a te expansiona si merge mai departe in Multiversul in care existam. TU ai Ales ! Asuma-ti asta !

Nu te-ai saturat sa fii pe “hold” Sa fii speriat si de umbra ta?  Sa tot amani si sa tot eviti? Sa cauti si sa cauti si sa nu faci nimic de fapt concret? Sa astepti miracole si rezolvari de la altii si ele sa nu mai vina? Sa mergi din usa-n usa  si sa nu se intample nimic ? Nu te-ai saturat de minciunile pe care ti le spui ??

Aminteste-ti ca TU ai ales ! Si Dumnezeu este cu tine la fiecare pas asa cum a fost si langa mine ….ca prin EL totul este posibil !! Chiar si ce nu stii acum ca este !

Ei…te-ai hotarat? Sau alegi acelasi drum batatorit?

Ai renuntat deja ? Sau….?!

Catre feminitatea din tine

4 (1).jpgLucrez cu femei de multa vreme deja- la meditatii, in cabinet , cursuri si vad cata reactivitate exista atunci cand vorbesc despre adevarata enegie feminina, atunci cand spun cuvintele “emotie”, “vulnerabilitate”, “ascultare”, “caldura” , “empatie” ….e aproape ca si cum as indemna pe cea din fata mea sa -mi spuna “da , ce, ma crezi fraiera?” Chiar daca asta nu se intampla, energia este foarte aproape ..de ce?
Pentru ca ai invatat candva, in copilarie, de la parintii tai ca mai bine este puternica ( precum barbatii), independenta, ca trebuie sa faci o gramada de lucruri si sa nu ceri ajutrul cuiva, ca e o prostie sa plangi sau sa iti exprimi trairile ( ca doar nu vrei sa fii luata de proasta si respinsa din nou) , ca nu e ok sa spui cuvinte frumoase, sa primesti , sa fii receptiva si empatica.

Mai tarziu ai fost deceptionata in dragoste , inca din frageda adolescenta. Asta a venit ca urmare a ranilor formate deja , existente in tine , “teama de a fi abandonata, respinsa”, “teama de a ramane singura”, “teama ca nu te descurci singura” etc….Amintest-ti ca orice situatie in viata asta este de fapt, o lectie pentru tine, iti arata ceva despre tine si unde anume sa privesti in interior. Aceste deceptii ti-au intarit ceea ce credeai oricum : ” nu mai sunt proasta nimanui”, ” de azi nimeni nu ma mai poate rani, nimeni nu o sa stie cu adevarat ce simt, cine sunt ” etc…Seamana cu o declaratie de independenta , insa din pacate, nu este una care sa iti aduca vreun beneficiu.
Ai decis sa nu iti mai deschizi inima, sa nu mai plangi, sa nu mai ceri ajutorul, sa nu mai primesti nimic, sa nu mai fii naiva/proasta, sa fii domnule Barbata ! Si iata cum…peste ani te-ai trezit ca bei cot la cot cu barbatii, ca razi tare si dezlanat la toate glumele lor, ca vorbesti ca un barbat cu toate injuraturile aferente, ca ai langa tine un barbat delasator, tacut, “molau”, “tantalau” , ” ca iti detesti corpul si habar nu ai ce e aia conectarea cu el”etc..Te-ai trezit ca numai tu faci totul, ca fara tine totul s-ar prabusi. Te-ai trezit singura pe dinauntru, cu nevoile de afectiune, iubire, intelegere neimplinite pentru ca barbatul tau nu te intelege , ba din contra iti si spune ca  il cicalesti,  sa-l mai lasi in pace etc…

Te-ai trezi o femeie care traieste, exprima energia unui barbat. Ai inversat complet rolurile inca de atunci, de cand erai mica ( si daca ai mai fost crescuta ca si un baietel , devine totul si mai clar).

Este posibil sa nu iti dai seama, sa nu stii ca faci toate astea, sa nu stii ca exista un dezechilibru de fapt in tine si in viata ta. Se inmultesc si sar la interval toate mcanismele de aparare cand vorbescc despre feminitate. Iei in derandere, faci misto, te “pisicesti” si negi tot ce inseamna femeia si feminitatea din tine ,nefacand altceva decat sa reprimi si mai mult, sa inchizi si mai departe femeia interioara si sa lasi barabtul din tine sa preia si mai mult controlul.

Poate ca e momentul acum sa iti pui intrebari, sa meditezi la ceea ce ai citit, sa vezi daca regasesti in tine cele spuse aici. Poate ca e momentul chiar sa iei o decizie si sa vrei sa aduci in tine, in viata ta din nou, femeia, feminitatea. unnamed-1.jpg

Poti incepe de la a te observa mai atent Poti incepe prin a nota toate acele lucruri ( credinte) pe care le ai despre femei in general, despre barbati, despre feminitate. Poti face chiar o asociere rapida de cuvinte si sa vezi care e primul gand care apare cand spun “feminitate”, “femeie”. Sunt programele tale care nu te ajuta deloc sa fii femeia care , undeva, inauntru , iti doresti sa fii.

Cand aveam vreo 14-15 ani radeam de toate tipele aranjate, cochete, feminie. Faceam misto de ele impreuna cu baietii . NU supotam “pitzi style” , nu-mi placeau culorile si nici “frumusetea aia”. De ce? Pentru ca respingeam complet acea latura din mine de teama, pentru ca strugurii sunt prea acri cand nu ajungi la ei. Nu mi-a fost cultivata niciodata latura mea feminia si nu am avut nici un model in acest sens. Am invatat ca femeia conduce, ca ea decide, ca ea spune , face, ca e puternica si ca le stie pe toate…si ca barabtul este doar prezent fizic, aduce bani si aproape ca nu exista in casa ca si voce, identitate, exprimare, afectivitate .

Asa ca drumul meu seamna mult cu a tau. De aceea si scriu despre asta, pentru ca am trait-o si pentru ca am gasit puterea feminina dupa ani si ani de lucru cu mine in exact ceea ce respingeam cel mai mult la mine : emotia, sensbilitatea, deschiderea, exprimarea calda, lasarea controlului si invatarea lui “a primi”, in uniunea si impacarea cu mine , cu trupul meu, cu inima mea, cu toate atributele feminine pe care atat de mult le-am urat. Si nu cred ca e vorba despre a fi “pitzi” sau “slaba”, nu mai cred acum pentru ca am lucrat cu toate programele astea.
Intai, asa cum ti-am zis, am fost atenta la mine, la tot ce fac, cum fac, cum gandesc, cum ma port, cum vorbesc, pe ce ton, cat, cum stau , cat si ce permit barbatilor, cum ii vad pe ei , cum ma simt in preajma lor etc….Apoi a venit lista de programe, credinte, apoi au aparut toate traumele mai vechi si incet, incet am inteles, am cerut din toata inima sa simt, sa eliberez, sa ma conectez, sa integrez si sa exprim energia mea feminina in planul fizic. Este un proces cu etape si vei aborda fiecare aspect al tau pentru a te regasi ca femeie. Dar merita !!!

Te indemn sa descoperi cat de minunata este femeia din tine si cat de minunat poate fi barbatul de langa tine daca perimiti acestei femei sa se manifeste. Fii mai atenta la tine, in viata ta si hai sa facem schimbarea de care ai nevoie !

 

O altfel de initiere in terapia cu ingeri – program transformational

4.jpg

Din 2013 am inteles ca ingerii sunt cei mai buni prieteni ai mei si zi de zi i-am tinut si ii tin aproape. Le cer ajutorul, le multumesc si vorbesc despre ei oricine este deschis si doreste.

Aproape toti cei care vin la mine pentru lucru individual invata despre ingeri si ii primesc in viata lor treptat, mirandu-se de cate miracole se intampla imediat ce o fac. E suficient sa ceri si ti se va da la momentul potrivit pentru tine.

Am vorbit despre ingeri in emisiunea Dialoguri intre minte si inima , am tinut cursuri de doua zile cu si despre ei, am tinut si tin meditatii impreuna cu ei , atat de grup cat si individual. Sunt parte din ceea ce fac si fara ei viata mea nu ar mai fi atat de savuroasa.

Oricine a inceput sa le ceara ajutorul , sa ii cheme la nevoie a obsevat schimbari in atitudine, in gandire, in stare.

Ceea ce am observat insa, in cazul cursurilor de scurta de durata este ca informatia este livrata deodata in cantiate mare , energia la fel si in timp, se poate risipi, omul nemai avand o susinere in procesul sau de invatare sa lucreze alaturi de ingeri.

Atunci mi-am pus intrebarea “ce pot face eu diferit? ” ,” ce as aduc altfel ca sa pot ajuta mai mult?”

Si asa s-a nascut acest program despre care gasiti detalii aici; https://www.facebook.com/events/1738728123073533/ sau in sectiunea Evenimente a blogului.

Este diferit pentru ca ofera timp , ofera sustinere mea si a unui grup, ofera cate doua saptamani de practica intre intalniri , feedback, posibilitatea de a pune intrebari si o integrare treptata a informatiei si a energiei, o deschidere si o transformare in timp, atat cat are fiecare nevoie.

Astfel, dupa 4 luni jumatate cel/cea care participa la aceste intalniri va sti cu adevarat cu ce se mananca lucrul cu ingerii si va observa o schimbare benefica in propria viata – bineinteles daca practica , se tine de treaba 🙂 La sfarsitul acestor luni participantii vor putea spune ” da, am inteles, am integrat, acum stiu ce am de facut si pot sa ajut si pe altii ”

Este un program ce ma bucura si pe care l-am conceput impreuna cu ei, ingerii in 13 intalniri , fiecare dedicata unuia dintre ei. Va fi un parcurs magic, transformator , diferit , minunat pentru fiecare ce se va incheia chiar inainte de Craciun 🙂

 

Te invit din nou sa arunci un ochi peste eveniment pe facebook ,https://www.facebook.com/events/1738728123073533/  sau aici, in sectiunea Evenimete.
Astept parerea ta si bineinteles, inscrierea ta deoarece locurile sunt limitate.

Asculta- ti intuitia, lasa -ti sufletul sa decida si nu te ingrijora pentru nimic Spune : “Doamne vreau sa fiu la acest curs si daca este inspre binele meu ce mai inalt du-ma acolo , multumesc”

Treziti-va din goana dupa retete si vindecari instant !

Energia se schimba, trecem intr-o alta etapa, transformarile se precipita, totul este mai profund, mai la esenta, din ce in ce mai “real”

Curentul spiritualitatii si trezirii face ravagii pintre noi de ceva vreme. Bineinteles ca fiecare dintre noi are propriul drum si experiente, propriile rezonante si lectii.

As vrea sa trag un semnal de alarma insa in ceea ce priveste multimea de cursuri , initieri, maestri care apar in continuu cu tot felul de oferte care mai de care mai magnifice . Iti ofera pe loc vindecare, deschiderea inimii, legatura cu fiintele de lumina etc…sunt prezentate ca fiind pline de frumos, de “divin” si de fapt nu fac altceva decat sa va faca dependenti de ei ( cei care le ofera), sa va ajute in felul asta sa invatati o lectie foarte importanta pe drumul vostru : sa cascati ochii , sa intelegeti ca nici un om nu poate sa va faca bine sau sa va ofere nu stiu ce vindecari ca prin magie , ca nu exista retete rapide si scurtaturi si ca maestrii sunteti voi, fiecare dintre voi. images

Este o lectie pe care si eu am invatat-o destul de usor as zice in ideea in care nu m-am perindat pe la numerosi maestri sa primescc numeroase intieri …MI-au fost de ajuns cateva in viata asta si multe altele in vietile trecute ca sa inteleg , intr-un final, ca nu am nevoie de ele.

Este strict parerea mea si drumul meu si nu este o reteta pentru nimeni. Cel mult poate trezesc niste semne de intrebare, niste curiozitati in interiorul vostru.

A fost un moment cand am renuntat de buna voie la orice initiere am primit pana acum de la vreun om. Pentru ca eu simt si consider ca pot sa am legatura directa cu Tatal, cu energia divina ( care de fapt suntem toti si curge liber), cu ingerii si energia lor vindecatoare si minunata ,cu Isus sau cu Maestri ori cu alte entitiati benefice.

Am renuntat la simboluri si la practici riguroase pe care si acum le mai intalnesc pe ici pe colo la unii maestri daca as putea sa le zic asa….”trebuie sa faci asta asa, de trei ori pe zi, in fiecare zi” ..” e nevoie sa faci mereu aceste ritualuri, semne, miscari etc pentru ca altfel nu esti aliniat, nu esti curatat si fara initierea asta nu ai tu puterea sa faci nimic”…..Da, poate ca suna putin cam dur venind de la mine dar este un adevar pe care simt ca e nevoie sa il spun , un adevar al meu si al altora ca mine si nu unul cu titlu absolut.

Mai sunt de parere ca trecem prin etape, ca ele sunt binevenite atunci cand apar in drumul nostru si ca nu e nimic gresit. Poti lua cate initieri vrei si folosi cate ritualuri si simboluri vrei insa fii atent daca ele iti fac placere, rezoneaza cu tine, le faci natural, cu usurinta ori ti se pare ca ceva merge greu, ca trebuie sa nu uiti, sa te tii etc…

NU cred ca avem neaparat nevoie de oameni care se autointituleaza sa ne dea ceva pentru ca doar ei au acces si noi, muritorii de rand nu putem sa ne iluminam daca nu primim si practicam cele ce ei predica sau ofera. Nu mai cred cel putin.

Inca sunt uimita , uneori socata, desi poate ca ar fi cazul sa nu mai fiu….de unele persoane care sustin ca fac vindecari de ensep mii de feluri in doar doua ore sau intr-o zi, ca au o suta de mii de initieri si te pot ajuta cat ai zice peste. Sunt socata de reclamele ostentative si energiile atat de agresive, sexuale, acaparante, deranjante care se simt in spatele acestor anunturi care de altfel, au atata de mult succes…..si atata de multi dintre voi le iau de bune aruncandu-se singuri astfel, intr-o capcana care poate nu va fi usor de detectat. merk

Fiti mai atenti…treztiti-va din goana dupa vindecari rapide si miraculoase, dupa raspunsuri eliberatoare si facatoare de minuni instant, dupa asa zisi maestri care doar manipuleaza spre interesul lor sau chiar, habar nu au ce fac si sunt si ei la randul lor, manipulati.

Treziti-va si reveniti la discernamant, la intelepciune, la maturitate, la conexiunea reala cu sufletul vostru si acceptati ca drumul aceasta necesita munca , perseverenta, uneori suferinta sau greu, alteori usurinta si reusita uimitoare. Fiti mai atenti si petreceti mai mult timp in tacere , cu voi, ascultandu-va. Plimbati-va mai des in natura, meditati acasa sau afara , cititi si discerneti ceea ce cititi, scrieti si puneti la indoiala ceea ce vi se ofera pe tava. Si realizati ca voi sunteti cei care aveti toate raspunsurile si ca da, uneori este nevoie de cineva sa va ghideze catre ele cu blandete, cu bun-simt, cu acceptare, cu bunatate si iubire , fara judecata , aroganta , ego inflamat , stare de autosuficienta etc..

Va doresc tot binele si drumul vostru sa fie lin si presarat cu acele experiente care va sunt cele mai benefice. Dumnezeu sa va ghideze, sa va arate drumul, iar voi sa aveti deschiderea si prezenta sa il vedeti ,iar  intuitia sa fie cel mai bun prieten de drum!

Vindecarea de “nu merit iubirea”

Am povestit de multe ori despre copilul interior, despre ranile lui si despre procesul de vindecare atat de important pt a fi un adult echilibrat si fericit.

Astazi este despre povestea unei fetite durdulii care manca pe ascuns in banca pentru a nu fi judecata de copiii ceilalti ca mananca prea mult; fetita care avea porecle ce o faceau sa planga atat de des de tristete. Este vorba despre fetita care la un moment dat nu a mai avut voie sa manance dulciuri pentru ca mama ei considera ca nu e bine sa fii grasa daca vrei sa te placa baietii. aid71506-728px-Embrace-Your-Inner-Child-Step-8-Version-2.jpg

Fetita asta  auzit foarte des critici la adresa felului in care arata si cel mai mult, de la mama. Si relatia lor a devenit in timp, una problematica deoarece copilul se razvratise la inceput in interior, apoi in exterior si mai tarziu din nou, in interiorul sau.

Fetita a crescut , a devenit o adolsescenta si un adult care arata bine , reusise cumva sa se conformeze asteptarilor mamei. A inteles repede ca baietii sunt atrasi de fetele care arata bine , ea slaba nu a fost vreodata insa se putea spune ca era o tipa sigura pe ea si care putea purta bluze mulate si panatloni cu talie joasa fara probleme.

Au aparut relatiile si odata cu ele esecurile, repsingerea, abandonul, in ciuda faptului ca  adolescenta si adultul tanar ce devenise fetita, arata bine , era frumoasa.

Deci , s-a gandit ea, undeva in subconstientul ei :” daca sunt grasa nu o multumesc pe mama, baietii nu ma plac deci nu sunt in regula si nu merit sa fiu iubita pentru ca nu arat cum trebuie “. Mai tarziu subconstientul ei a inteles altceva : ” degeaba esti slaba si toti baietii fug dupa tine ca oricum o sa fii parasita pentru ca ceva nu e ok la tine si deci, nu meriti sa fii iubita oricum”.

Ceea ce inca nu ati aflat este a acea fetita a continuat sa traiasca in interiorul adultului care la un moment dat, a inceput din nou, sa se ingrase, aparent fara motiv. Si ce era interesant – ca se ingrasa cand intra intr-o relatie si nu cand era singura.

Fetita aceea rebela, razvratita a continuat sa simta toata viata ei ca nu o place foarte mult pe mama ei chiar daca nu stia exact de ce. Conversatiile lor erau scurte si de cele mai multe ori, neimportante. Doar asa, ca sa se simta toata lumea impacata.

In timp, copilul a lasat acea razvratire si agresiune , de fapt suparare si tristete (respingere) sa fie directionata catre mama sa , bineinteles, inconstient. Si de aici, o relatie nu prea fericita intre cele doua. Aparent , ok si fara probleme, in profunzime , gaunoasa.

Ce face fetita interioara era sa spuna mamei sale / parintelui din interior ( exista si copilul si parintele in fiecare dintre noi) , pe un ton nu prea dragut: uite ca ma ingras cat vreau eu si-ti arat ca u trebuie sa fii slab ca sa ai o relatie si ca sa te placa cineva! Nu ma intereseaza catusi de putin parerea ta si obsesia ta pentru a fi slaba ! Eu fac cum vreau eu ( ca sa mori tu de ciuda) ”

Tabloul este unul cat se poate de clar si nevoia de a vorbi, alina si oferi iubire fetitei din interior este de netagaduit. Nevoia de a elibera toate acele emotii, suparari fata de mama este si ea foarte evidenta. Fie ca eliberarea se face in scris, mental, in meditatie , nu conteaza, ea este necesra pentru vindecare.

Este apoi necesara imbratisarea copilului din tine pentru a-i da toata iubirea si acceptarea de care are atata nevoie. Stii atunci cand esti intr-o relatie foarte ok si inconjurat de oameni foarte ok si totusi, ceva in tine nu e intreg, are parca nevoie de si mai multa iubire , tinut in brate, atentie? Ei….copilul interior nu este inca vindecat si iubit suficient, indiferent cat de multa afectiune se intampla intre adulti.

Mai este nevoie de a vorbi cu propriul trup, de a -i cere iertare si a-l imbratisa, de a-l elibera de sub toate constrangerile sub care l-ai pus pana acum.

Ia-ti toata puterea inapoi, cere-o pur si simplu, de la mama, tata,de la situatii, de la toti cei carora le-ai dat voie sa te influenteze, sa te domine prin critica, pedeapsa, cuvinte, emotii etc.

Reintregeste-te si vezi cum de fapt, meriti iubirea , cu adevarat, indiferent de cum arati indiferent de cate judecati sunt din afara , de cate presiune sau asteptari sunt puse pe tine. elibereaza-te de sub ele! Lasa-i pe ceilalti s creada ce vor, sa gandeasca ce vor , este treaba lor cu ei.

imagesIdentifica acele programe prin care crezi ca daca esti intr-un fel nu meriti iubirea, daca esti intr-un anumit fel toti te resping sau te judeca, etc. Identifica-le scrie-le si elibereaza-le , inlocuieste-le cu ganduri precum : merit sa fiu iubit indiferent de cum arat, toti oamenii sunt minunati si merita iubire, este usor sa fiu iubit pentru cine sunt eu. etc…

Tu MERITI sa fii iubit oricum si sa stii ca toate formele si toate trupurile sunt atragatoare pentru cineva. Opreste-te din a te mai critica, judeca, supune la certuri , chinuri, abuzuri si invata din nou, sa primesti iubirea , exact asa cum esti. Restul se va regla de la sine.

 

 

 

Cand devii parintii tai…

Nimic nu se compara cu experienta, cu a trai intreg procesul de cunostere proprie. Nimic nu se compara cu acel moment in care intelegi, constientizezi dupa luni sau ani de intrebari si cautari.

Imi vine in minte poza aceea cu icebergul, foarte mult in apa si doar un varf afara, vazut. Este analogia perfecta pentru ceea ce suntem si noi ca fiinte. Putin se vede, mult este in nevazut.

psihologie-transpersonala.pngTraim , unii constient , atent, prezent , altii intr-o semiconstienta. Daca e sa vorbesc strict psihologic, suntem cu totii constienti de ceea ce stim, de starea de veghe ( treaza, de peste zi). Credem ca asta suntem noi – ceea ce gandim, gandurile noastre, ceea ce simtim, emotiile, starile noastre si comportamentul nostru. Credem ca asta e tot. Cu exceptia faptului ca nu e nici macar jumatate din ceea ce suntem cu adevarat.

Purtam in subconstient si inconstient atat de multe programe, tipare, credinte , atat de multe treburi subtile , nevazute, neconstientizate incat e o continua provocare sa te cunosti pe tine.

Poate ca stiti acea dorinta a voastra de a nu vrea sa fiti precum parintii vostri, unii dintre voi, de a nu vrea sa repetati povestea lor. Si eu am zis asta si am si crezut multa vreme ca nu o fac. Mai ales dupa ce m-am “trezit”. De cand lucrez cu mine am vindecat atatea aspecte ale fetitei interioare, femeii, laturii masculine, arhetipal, pe neam etc….incat ai putea zice ca sunt vindecata 🙂 Imi vine sa rad cand scriu asta. Nu glumeam cand spuneam ca e un proces de o viata sa te cunosti pe tine, sa te regasesti, realiniezi cu ceea ce esti cu adevarat.

Avem de multe ori impresia ca suntem mai buni, mai altfel…mai ales cand suntem “spirituali” si meditam, mergem la cursuri, citim. NU este un adevar absolut. Si asta o traiesc pe pielea mea cu fiecare piatra intoarsa, trauma sau credinta vazuta, acceptata, vindecata.

Suntem mai mult decat credem parintii nostri. Devenim ca ei tot mai mult si mai pe nesimtite odata ce inaintam in varsta. Nu ne dam seama. Habar nu avem cand se strecoara in noi si in viata noastra acele ganduri, imagini, actiuni, gesturi, tipare care imita perfect , poate cu mici diferente, pe cele ale mamei sau tatalui nostru.
Inconstientul este o forta extraoridinara, fascinanta de unde ies atat de multe incat sunt inca uimita.
Te incurajez sa fii acum mai atent un pic la tine, la cum esti, la ce ai devenit, la ce si cum gandesti sau actionezi si sa vezi , sincer, cat de mult semeni cu parintele de acelasi sex. Nu e o chestie nici de negat , nici de speriat, doar este.

Asa ca, cel mai bun lucru pe care il poti face este sa il accepti. SI eu m-am trezit tam , nisam cum ma uitam la mine tot mai mult cu negare, cu suparare, cu nemultumire, mai ales vizavi de trupul meu. Si mai ales ca de la un moment dat incoace el a inceput sa fie ….mai voluminos. Eu nu ma stiam asa. Si usor , usor am realizat ca nu imi mai place de mine. Am cautat motive, cauze, am intrebat, am lucrat pe o gramada de frici , de emotii, de situatii care mai de care. Si tot nimic.
Am acceptat la un moment dat ca sunt asa cum sunt si am zis Doamne imi doresc doar sa inteleg cauza, sa aflu ce se intampla in interiorul meu de fapt. Si cum Dumnezeu e minunat , a si venit cu raspunsul, intr-o discutie aleatorie, la telefon , cu un prieten. Asa , pur si simplu. AM inteles intr-o ora cat n-am inteles in tot timpul in care ma tot intrebam.

Deveneam mama mea. Incet si sigur. O multime de proiectii si frici ale ei, o multime de photo-6.pngdorinte refulate pe care le avea au ajuns …la mine inca din burta. Acolo, in burta ei, in timpul sarcinii, frica. S-a intamplat ceva atunci cu ea si in relatia ei cu tata, cu sotul ei care a schimbat dinamica dintre ei. S-a intamplat ceva acolo care a determinat , inconstient, bineinteles, ca eu sunt vinovata, ca eu trebuie sa ma rusinez de mine si ca eu voi repeta astfel tiparul relatiei lor in relatiile mele. Asa ca am trecut la treaba si am dat acest val al iluziei deoparte, am meditat si am cerut , am hotarat apoi ca eu nu sunt resposabila pentru relatia lor , ca eu vreau ca orice tipar al lor sa inceteze a se mai manifesta in mine si in relatiile mele. Le-am comunicat , mental, “gata, pana aici, rezolvat-va propriile lucruri nerezolvate si nu le mai proiectati pe mine “.

Asta ma duce cu gandul la un video pe care l-am vazut curand in care se explica , cum, intr-o familie  , unul dintre copii va fi cel care va prelua si manifesta toate problemele acelei familii, devenind oaia neagra, cel rebel, pedepsit, neinteles. Vai ce m-am mai recunoscut aici. Tot ceea ce parintii nu si-au rezolvat, chiar si bunicii daca s-a crescut cu ei, tot ceea ce ei nu isi asuma, nu vor sa vada, nu isi regleaza , paseaza inconstient asupra copilului care va arata/manifesta toate acestea fiind un copil , sa zicem, neascultator.:)

Si iata cum , vorbesti, gandesti si actionezi, t modelezi fizic, mental si emotional, fara ca macar sa iti dai seama , ca si parintii tai. Sunt atat de puternice toate acele credinte , tipare , emotii subtile pe care le preluam, din generatie in generatie, pe care le asimilam si care se manifesta prin noi, iar si iar….Ajungem sa traim cumva stiind sau simtind ca nu suntem noi insine, ca ceva nu e la locul sau in interiorul nostru. Ajungem sa nu mai facem ce ne placea, sa nu mai fim cum eram, sa ne pierdem din multe ale noastre si nici macar nu ne dam seama. Si culmea, o parte din toate astea se intampla datorita transmiterii si preluarii inconstiente de programe, tipare, credinte de la parinti. Inca din sarcina. Da, da, sa nu credeti ca nu conteaza ce face mama, cum se simte ea, ce gandeste, ce traieste, la fel si tatal, cat copilul este in burta. Conteaza foarte mult.

Asa ca va indemn sa va uitati mai atent la voi si vietile voastre, la parintii vostri, la tiparele create acolo si la tot ce ati invatat. Procesul de regasire/vindecare/realiniere/ este de durata, este migalos, este continuu si plin de surprize. Daca doresti sa fii cu adevarat Tu, sa te regasesti cu adevarat, sa devii acea fiinta echilibrata, armonioasa, fericita mergi pe drumul asta, pas cu pas, curajos, cu incredere si perseverenta. Totul iese la iveala si toate constientizarile apar atunci cand iti doresti cu adevarat sa stii cine esti 🙂

 

 

Tag Cloud