…din inima, cu suflet

Posts tagged ‘fericita’

Victima- prietena mea cea mai buna. Uneori prieteniile se incheie ,cand lectia este invatata.

Exista o constanta in vietile noastre, in societatea in care traim, in rutina  noastra, in felul in care gandim si ne percepem- de cele mai multe ori- inconstient: VICTIMA.

Poate ca citind pana aici ai sa spui : a, nu e vorba despre mine, nu am nimic in comun cu asta si vei merge mai departe pe alt site sau alta pagina.

gaia-rising-solveig-katrinGandeste-te putin ( in cazul in care inca esti aici) : de cate ori ai spus : “viata e grea”, “nu eu am fost de vina, el /ea au facut/zis”, ” toti sunt niste nemernici/nesimtiti/rai/ai naibii etc…si ma fac /m-au facut sa sufar atat de mult”, “mama/tata ar fi trebuit sa…si nu as mai fi suferit atat…” si asa mai departe, mai gasesti tu alte asemenea ganduri sau afirmatii acum ca am deschis cutia. Toate astea sunt VICTIMA din tine.

Stiu ca pare greu de acceptat ca TU esti o victima, tu cea/cel puternic/a, cea/el destept/a, bun/a la toate, sef/a premiat/a etc. Tu care esti atat de bun/a, generos/a, cumsecade si ti-ai luat viata in maini demonstrand toate astea in fiecare zi.

Incearca pentru 2 minute sa accepti aceasta stare, aceasta latura a ta pe care ai ascuns-o. Ea vine din copilarie, din neputinta, din lipsa de responsabilitate, din tot ce am fost invatati. Este o stare  a lumii in care ne aflam. Nu te invinovati, nu e nimic rau sa fii o victima , sa o recunosti si sa o accepti. Macar tu devii constient de asta acum si poti alege sa faci o schimbare.

VIctima te tine in trecut, te tine mereu reactiv gasind tot timpul pe cineva de invinovatit si daca nu exista un om va fi o situatie, o conjunctura sau chiar Dumnezeu/Universul. Le-am intalnit pe toate in practica mea. Orice numai sa nu ma uit eu la mine ca la o victima. Am primit chiar replici de genul  : nu, eu nu sunt asa, refuz sa accept asta.

Ok, Ai de ales intotdeauna ce doresti sa faci. Poti alege sa fii in continuare dominat/a de victima din tine, de copilul ranit care fuge de orice responsabilitate. Daca insa ai vrea sa shimbi ceva in viata ta, sa te simti mai puternic/a, mai sigur/a pe tine, intr-un cuvant, mai impacat/a si mai liber/a atunci vei acorda acestor randuri cateva minute din timpul tau si vei medita la toate datile alea cand ai gandit sau spus cele de mai sus ori altele asemanatoare.

“Eu sunt responsabil/a pentru suferinta mea, pentru esecul meu, pentru durerea mea, pentru tot ceea ce viata mi-a adus, pentru ca eu am ales sa vin aici, pe pamant, sa invat aceste lectii. Si nu am cum sa invat iertarea, compasiunea, iubirea daca nu sunt pus in fata unor situatii complicate si de cele mai multe ori neplacute. Nu am cum altfel, deocamdata cel putin.

Am pus astazi intrebarea cuiva : ” cat mai vrei sa lasi trecutul sa te domine, sa traiasca in prezentul tau ?”

Toate acele “ei au fost de vina si inca sunt suparat/a pe toti si nu stiu daca o sa-mi treaca” nu fac decat sa alimenteze starea de victima. Ea creste frumos si se bucura exact ca acel copilas care nu mai poate de drag ca a furat jucaria celui de langa el.

Victima ti-a fost de folos pana acum incercand sa te apere , ca tu sa nu mai suferi gasind mereu cauze si explicatii exterioare, indreptand mereu furia, supararea, tristetea catre exterior. Doamne fereste sa recunosti ca Tu ai atras toate acele situatii si persoane in viata ta. Da TU!
Universul functioneaza dupa mai multe legi si una dintre ele spune ca atragi ceea ce esti. De ce? Pai in cazul situatiilor neplacute in care te pui in starea de victima, sa inveti ceva. Si totul se va repeta frumos, intr-un cerc pana ce tu te vei trezi si vei spune: “Gata! Mi- a ajuns , accept ca sunt o victima, accept ca eu ma pun mereu in starea asta, accept ca mi-am facut-o cu mana mea si eliberez acum trecutul, drama, furia etc…Aleg acum sa traiesc in prezent, sa ma conectez la adultul din mine, sa imi iau responsabilitatea asupra deciziilor mele, vietii mele, actiunilor si gandurilor mele. Aleg de acum sa fiu mai atent la mine si sa nu mai las victima sa conduca. Voi privi de fiecare data in interior si nu in exterior pentru a vedea ce a cauzat supararea mea, furia , tristetea, nervii mei , ce vrea situatia respectiva ( sau Dumnezeu/Universul ) sa ma invete prin asta. “
images (3)Nimeni nu are putre asupra ta. Nimeni nu te poate face sa te simti in vreun fel- sa te doara, sa suferi, sa-ti fie greu. Doar tu perimiti ca asta sa se intampla pentru ca reactia ta vine dintr-o rana a ta capatata in trecut. Accepta reactia, accepta ceea ce vine si multumeste pentru fiecare oportunitate de a mai invata ceva despre tine si a mai creste.

Nimic nu este intamplator. Vezi viata ca pe o oportunitate si nu ca pe un razboi, ca pe ceva ce te chinuie si iti vrea raul. Iesi din starea de victima si asuma-ti starea de adult constient, liber. Alegerea e la tine, ce mai astepti?

Advertisements

Vindecarea mea- vindecarea copilului din mine

Plutesc pe una dintre mantrele lui Buddha…zambesc, zbor….si deodata sunt inapoi in gradina mea , sub nuc…am 14 ani, sunt imbracata in negru si este vara…sufar , o suferinta atat de mare incat imi provoc singura mult rau….Lacrimi se preling pe obrazul meu si simt tristetea, supararea, disperarea, neputinta copilului care nu este inteles, care nu poate intelege lumea in felul in care este ea. Am privirea in pamant si parul lung imi atarna neputincios peste fata intristata si brazdata de emotii adanci…Nu stie nimeni ca sunt in gradina, nu stie nimeni despre tumultul meu interior..nu stie nimeni ca durerea fizica acopera de fapt durerea emotionala ce brazdeaza atat de adanc fiinta mea. As vrea sa ma tina cineva in brate si sa imi spuna ca sunt bine, ca va fi bine, ca de fapt viata este frumoasa si ca eu sunt frumoasa, ca merit tot ce e mai bun si ca suferinta nu este calea. As vrea sa apara cineva , ca prin magie ( desi am uitat sa cred in orice)  si sa imi puna un praf fermecat peste crestet si inima si sa fiu deodata mare, departe de suferinta. Simt ceva….ca o adiere, nu stiu ce este.

images (4)Sunt eu acum. Eu peste 16 ani , eu care stau in fata mea privindu-ma cum ma doare. Simt totul si plang cu lacrimi calde de eliberare. Ma aplec catre fata in negru si ii spun : e ok….lasa-ma sa te iau in brate, nu e nevoie sa mai suferi, vei fi bine, ai sa vezi. Sunt fericita acum, sunt chiar fericita…si iti multumesc ca tu, din profunzimea suferintei tale ai dat nastere unui om fericit. Iti multumesc tare mult draga mea Anca. Opreste-te…nu te mai rani, te iubesc , ridica-ti fruntea si priveste cerul: este asa de albastru si de calm….Stiu ca tu nu il poti vedea decat gri acum, stiu ca tu esti toata gri acum , simt asta si inteleg.

Hai…ridica-te! Iau in brate copilul caruia ii simt neputinta si nevoia de iubire, o nevoie insetata de emotie, de armonie, de intelegere a sufletului care este. O nevoie disperata de Dumnezeu, de frumos, de vindecare si de bine. Iau in brate copilul si plangem impreuna. El elibereaza tristetea, furia, supararea si isi gaseste alinarea in mine….Iar eu vars lacrimi de iubire si de recunostinta…de eliberare si ii spun : Cresti draga mea, cresti acum mare si frumoasa, plina de vise si iubire…cresti si devino frumusetea care este acolo, inchisa in teminita inimii.

Esti frumoasa….esti atat de frumoasa….esti minunata….uite unde esti acum, uita-te unde erai…te iubesc!

Tag Cloud