…din inima, cu suflet

Archive for the ‘Lumea muncii’ Category

Crezi ca esti la capatul puterilor? Excelent!

Cu cat ma apropii mai mult de ziua mea anul asta cu atat sunt mai implicata intr-o retrospectiva si mai atenta la cine am devenit si cine vreau sa fiu.
Mi-am amintit de momentul 2008, apogeul caderii mele, anul in care am inceput urcarea.Suna ciudat? E cat se poate de adevarat: cand m-am vazut jos de tot am zis :am doua optiuni : ori fac ceva cu mine ori ma duc naibii. Evident am ales prima varianta. Si nu am mai renuntat la acest drum de atunci.
 Am revazut anul 2012 , anul in care m-am trezit la o viteza , sa zicem, superioara si in care portile lumii energetice, ingeresti s-au deschis cu  viteza ametitoare.
Am revazut anul 2014, anul in care mi-am deschis cabinet, in care am lansat Din inima cu suflet, in care am iesit dintr-o relatie de 5 ani, in care am fost la Medjugorie si m-am transformat, anul in care am cunoscut un om care -mi este sprijin si prieten in adevaratul sens al cuvantului. Am urcat o alta mare treapta catre sufletul meu, catre lumina din mine..
Am trecut apoi cu uimire prin ultimii ani, de cand l-am cunoscut pe Bogdan , 2015-2017 si am realizat ca am trait, realizat, simtit in acesti doi ani mai mult decat in toata viata mea. Sunt atat de plini de lumina, de culoare, de rasete, de bucurie….
Am revazut diplomele si cursurile acumulate de-a lungul acestor ani….Psihologie si hipnoza, Energetica si Reiki, Terapie Cu ingeri, Citirea Fetei, Astrologie, Munay Ki (samanism) Trainer/Formare….si m-am uitat inauntru realizand parca despre Eu cea profesional construita, eu cea cu diplomele si Eu -sufletul, eu -Omul.  Dincolo de toate aceste diplome, cursuri, invataturi, hartii  este sufletul acela bland si cald, plin de lumina si dorinc sa se afle….Prin ele  am facut doar…niste pasi catre mine insami, am deslusit cateva mistere, am primit niste raspunsuri si am capatat enorm de multa exeperienta ( care acum este de nepretuit in lucrul cu oamenii).
Multe persoane care m-au cunoscut de cand “activez” public in domeniul spiritualitatii si dezvoltarii personale gasesc dificultati in a-si imagina de unde am plecat.
Povestea mea este un exemplu pentru toti cei care se afla in dificultati, in confuzie, pe fundul butoiului, la capatul puterilor, in intuneric , singuri si fara speranta. Este exact punctul din care am plecat si iata…in 9 ani ( 5 foarte activi) am ajuns fiinta plina de speranta, bucurie, incredere, relaxata , pozitiva si zic eu, muuult mai deschisa si mai fericita. Se poate ! Fiecare din acesti ani au reprezentat incursiuni serioase in interior, prezenta zi de zi, observare si autoobservare, meditatie, introspectie si scris…muuult scris, caiete intregi. Fiecare an a fost munca si regasire interioara fara oprire, fara a ma da batuta, fara a ma plange ( cu mici momente de cadere asumate si normale de altfel), continuad cu sete sa caut raspunsuri, sa ma inteleg , sa ma deschid, sa simt, sa daruiesc, sa aflu si sa traiesc iubirea reala, divina.
Sunt pasi mari insa ei au inceput cu pasi mici, unul dupa altul, zi de zi. Au inceput cu terapie , saptamanal, doi ani si ceva fara a rata sedinte, apoi cu tone de carti, grupuri de meditatie si dezvoltare personala, multa exersare a abilitatilor, a introspectiei, a gandirii pozitive, a autoobservarii , multa perseverenta in forarea interioara a emotiilor si ranilor mele indiferent cat de tare a durut si mai doare uneori. Drumul este unul asumat din ce in ce mai mult cu cat timpul a trecut. El este inca, pe alocuri dificil insa am incetat sa mai privesc orice munca cu mine dificila si orice situatie ca fiind grea. Stiu ca in spate este ceva ce am de inteles si insusit, stiu ca se lucreaza pentru binele meu si daca eu am zile mai proaste, stiu ca totul se intampla tocmai pentru a-mi fi mai bine -chiar daca uneori imi trebuie ceva sa imi amintesc ca Dumnezeu ma iubeste si ingeri “imi coc” tot timpul ceva si mai bun si mai frumos.
Schimbarea de perspectiva cred ca e unul dintre cele mai mari daruri alaturi de capacitatea de a ma observa cu detasare in cele mai multe momente.
Un dar pentru care sunt super recunoscatoare este cel al profunzimii, al dorintei de a merge cat de adanc se poate nelasand nimic neexplorat, nerezolvat… este unul din darurile care imi folosesc enorm astazi in munca mea.
Au fost ani in care am simtit tot mai mult iubirea, bucuria, lumina, apropierea de Dumnezeu. Mai am de lucru, sunt pe drum insa m-am oprit sa ma uit putin in spate pentru a ma imbratisa, a ma mira pe alocuri, a ma felicita si a realiza cat drum am parcurs. Te indemn sa faci la fel.
Ma opresc sa iti spun si tie ca poti. Ca indifirent in ce situatie esti acum poti ! Daca vrei, daca iti asumi, daca muncesti, daca perseverezi rasplata va fi o stare constanta de bine, de incredere, de bucurie , de pace. Poate ca nu va fi roz non stop dar odata ce iesi din victimizare, schimbi punctul de vedere, pui lentile noi pe ochi atunci ai o liniste si te simti sustinut si increzator in orice situatie, stii ca si ea va trece si stii ca e pentru binele tau.
Te imbratisez drag om si te binecuvantez cu iubirea Divina.
Sunt aici pentru a-ti fi alaturi daca simti ca a venit momentul sa te ridici cu adevarat!
Iata cateva poze din categoria BEFORE

 

and AFTER:

 

Mai uit si eu. Sunt om.

Nu exista creativitate fara vulnerabilitate zicea Brene. Tot ceea ce iese din suflet , cu pasiune si dedicare este din vulnerabilitate. Atunci esti cel mai deschis, mai sincer, mai autentic tu.

Imi zic mie asta intai pentru a-mi reaminti de pasiunea mea pentru scris si pentru pictat. Uneori mai uit. Ca tot omul. Ma mai iau cu gandurile si ma mai regasesc in spirala mintii neobosita de altfel.

Am fost numita de-a lungul anilor “doctor de suflete” ( am zambit atunci cand cineva mi-a zis asa), ” deschizator de inimi, maestru al inimii”, ” cea cu ingerii” si alte feluri care vorbesc despre cum sunt perceputa.

Eu ma vad un om care are multe de invatat, pe calea descoperirii de sine in fiecare zi. Da, recunosc ca datorita experientei vaste de viata si a profunzimii cu care sunt inzestrata dintotdeauna sunt un bun terapeut. Mai ales al inimii si un bun lucrator cu energiile. Sa stiti ca toate astea sunt in harta mea natala deja, am aflat si eu odata cu incheierea cursul de astrologie pe care l-am urmat de curand. Sunt darurile mele pe care le descopar zi de zi si le ofer mai departe celor care ajung sa ma cunoasca.

chatterCu toate astea ma surprind adesea in mrejele mintii si a vocilor din cap care imi spun ” n-o sa-ti iasa”, “ce rost are, nu mai fa nimic”, ” cum sa fac sa…si ce sa mai inventez ca sa….”, n-am facut aia si aia….am uitat de….ar trebui sa….” Este , da, obositor. Si da, mi se intampla.  Uneori uit cat de bine este in inima si cat de bine este in bratele lui Dumnezeu , in sincronizare cu intuitia mea si in predare completa.

Si cand uit devin trista, devin cineva pe  care abia il recunosc. Accept asta pentru ca face parte din drum- si a fi prea mult in minte , si a asculta de vocile neprietenoase, si a simti tristete sau durere sau lehamite. Si inteleg ca daca sunt in punctul asta sunt gata gata sa mai descopar ceva ce statea acolo ascuns in mine si sa eliberez. Pot fi frici, atasamente, furii, dureri sau suferinte demult uitate. Si ma bucur cand se intampla asta. Sunt un mic detectiv interior, al profunzimilor fiintei . Si asta e un dar. Il iubesc. Imi place sa simt, imi place sa ma scufund si sa transform totul de la radacina. Si in mine si in altii. Am trecut de doua ori prin Mica Moarte…o moarte a unor parti din mine care si-au terminat treburile si o renastere a celor care stralucesc dar nu le vedeam din cauza funinginii adunate.

Am invatat de-a lungul anilor ca orice stare e buna si e bine sa o primesc asa cum e ea si sa o traiesc, sa vad unde ma duce. E bine sa nu mai evit, resping, ascund, neg. Si cum imi doresc sa fiu un om autentic in toate nu vreau sa ma prefac  si sa spun “ah, n -am nimic, totul e minunat”.

 

Cand ma prind in mrejele mintii apare Controlatorul, acea parte a umbrei mele cu care mai am inca discutii de purtat. Acea parte care crede ca numai cum stie el trebuie sa se intampla lucrurile si ca altfel nu se poate. Controlatorul ia fraiele si inima se face mica, intuitia abia se mai aude , canalul este murdarit si neclar. Asa apare suferinta, starea de discomfort, ingrijorarea, tristetea, necheful, chiar apatia si dorinta de a renunta la tot. Asa se amplifica vocea din cap si “greul” devine tot mai perceptibil.

meditNoroc ca pot sa observ toate astea si e un punct in care zic :gata! Am vazut ca nu e bine asa, inteleg ca e nevoie sa ma intorc in inima, la intuitie, la ingeri, la Dumnezeu. Inteleg ca nicaieri nu e mai bine decat acolo. Si o fac. A intelege e una a face e alta, a simti e supremul.  Asa ca inchid ochii, imi pun melodia preferata ( cea de zilele astea ca se tot schimba) si respir, adanc, profund, cu mainile pe inima. Stau asa si ma scufund si ajung la pace, la El. Ochii mi se umplu de lacrimi si inima mi se incalzeste toata. Este doar ACUM. Nu mai e nevoie de nimic altceva, mintea a tacut. Plutesc. Incep din nou sa vad lumina care curge prin mine, sa simt soaptele si imbratisarile ingerilor, sa intuiesc zambetele lor calde. Sunt din nou Eu si din nou Acasa.

Aici, in inima este magic. Aici se rezolva toate. Uneori mai am a-mi aminti asta. Pentru ca mai uit. Sunt om. Si aici , in inima imi pun cele mai arzatoare dorinte, vorbesc cu El ca si cu un tata iubitor care ma tine de mana si stie toate suferintele mele. Si il rog sa ma ajute sa ma despart de Controlator, sa il las liber sa plece. Il rog sa ia de la mine toate atasamentele si toata neclaritatea. Il rog sa Curga prin mine clar, limpede si sa fiu un instrument al Iubirii lui. In fiecare zi, pentru mine, pentru oricine.

rainbow sun heart glowAcolo in inima se intampla adevaratele minuni. Insa adesea uitam.
Sunt recunoscatoare ca am descoperit acest loc si ca l-am descoperit pe El si pe Ei. Sunt recunoscatoare ca ii simt mereu aproape , chiar si cand Controlatorul detine fraiele. Si sunt atat de uimita si binecuvantata ca pot sa descopar si altora Inima, intuitia, pe El si pe Ei.

Ma simt binecuvantata si va binecuvantez cu Iubirea Divina a Inimii.

Exista o vreme pentru toate : si pentru inchizitie si pentu Libertate.

Am aproape 33 ani, o varsta pe care o consider cumva, profetica, importanta, frumoasa. Sunt tanara, pentru unii mult prea tanara pentru a avea atata experienta si atatea de zis. Pentru altii sunt deja “doamna” .

Mi-am asumat o treaba in viata asta, cel putin de cativa ani incoace. Si nu e usoara : sa fiu o voce, o lumina, un far , un canal, un CONECTOR intre Cer si Pamant, intre Om si Divin. Nu este ceva ce am ales sa fac. Imi amintesc de anii in care si eu, ca altii acum, aruncam cu judecati, cu injurii chiar, cu pietre grele in tot ce tinea de credinta, religie, spiritual, pozitivism ( gandire pozitiva, credintele creaza realitatea etc).

Am trecut si eu prin scaunul celor care acum ma judeca, ma fac mincinoasa, sarlatanca, nebuna sau alte nume asemanatoare , toate ducand la respingerea, negarea, judecarea mea prin prisma a ceea ce fac.

Connecting to dawn_be50c2a03192eSi ce fac de fapt? Cred in Dumnezeu, cred in ingerii sai mentionati de atatea ori in atatea scrieri, cred ca tot ceea ce gandim contribuie la manifestarea realitatii noastre ( de asemenea demonstrat deja de oameni destepti) , cred ca viata este asa cum ti-o faci prin ceea ce gandesti, spui, faci, cred in capacitatile fiecarui om de a “vedea”, simti , intelege realitatea de dincolo de val ( si asta este deja tot mai cunoscut pin expeientele a mii si zeci de mii de oameni care nu cred ca sunt toti nebuni). Cred ca avem abilitatea de a comunica cu Dumnezeu, cu ingerii, cu Isus si cu cine mai vrem noi chiar daca nu ii vedem in fata noastra in carne si oase. Nici aerul nu-l vedem si totusi traim datorita lui, nici curentul nu se vede si totusi avem lumina si credem in el, nici “netul” nu e vizibil si totusi il folosim.

Sunt multi oameni inaintea mea care au crezut la fel ca mine. In tari precum SUA oamenii astia cred si au facut publica credinta lor inca din anii 70-80. Si nu sunt nebuni ba chiar, dintre ei, oameni de stiinta ( Gregg Braden, Bruce Lipton s.a.). Si acolo, a fi un medium, un vindecator, un bioenergoterapeut este un job normal , cat se poate de normal si acceptat.

Mi-am asumat aceasta treaba deloc usoara de a crede si de a vorbi despre credinta mea , de a simti, de a percepe, de a descoperi mai mult din fiinta umana si de a spune si invata si pe altii despre asta. Si ma bucur ca o pot face, este un dar si il iubesc.

Am ajuns intr-un punct al umanitatii in care e aproape interzis sa vorbesti despre Dumnezeu, despre credinta, despre ingeri. E ca si pe vremea inchizitiei sau a comunismului mai putin tortura fizica si pedepsele cu inchisoarea. Daca deschizi gura la o masa cu prietenii sau undeva unde esti invitat si zici ceva despre Dumenzeu sau credinta sau spiritualitate ti se arunca “privirea” sau se lasa tacerea.

Suntem inca…multi dintre noi, acolo, pe timpul vanatorii de vrajitoare (oameni cu capacitati extrasenzoriale , cu cunoastere care se foloseau de ele pentru a ajuta).  Purtam niste tare , niste tipare atat de invechite si de bine sedintementate in noi incat ne e extrem de frica sa acceptam ca lumea poate fi si altfel decat credem noi, ca oamenii au capacitati mult extinse peste simplul “om” pe care am fost invatati sa il acceptam. Ne este atat de frica sa recunoastem ca a avea o conexiune reala , tangibila, cu Divinitatea este posibil , este perfect normal chiar , incat ne inchidem in propriul turn mental cu vechile noastre placi care ne spun ca toate astea sunt aberatii, nebunii, sarlatanii.

Si eu am fost asa. Nu credeam ioc din ceea ce astazi sunt, fac, stiu, dau mai departe. Un om normal, cinic pe alocuri, negativist cu carul o gramada de ani in semi depresie si cu o stima de sine la pamant, singur chiar daca inconjurat de oameni.  Ideea e ca nu credeam. Eram rupta de mine, de sufletul meu. Traim in cap condusa de tiparele in care crescusem si pe care le purtam cu mine de generatii.

Asa ca inteleg astazi ca ei nu pot sa creada, ca le este imposbil sa accepte ca salvarea noastra, fericirea noastra, echilibrul nostru vine din conexiunea cu DIVINITATEA refacuta, personala, reala. IN rest…suntem oameni destepti, doxa, plini de diplome, de facultati , de pretentii si atat. Punct. Inima inchisa , sufletul amortit complet si uitat printr-un ungher stiintific si temerile , ranile colcaie sub pielea noastra ca si viermii intr-un mar putrezit. Dar pentru ca ne este imposibil sa vedem in propria curte, sa acceptam propriile dureri, lipsuri, singuratati, strigate de neputinta si de ajutor mai luam niste diplome, mai punem niste zambete false, mai aruncam cu niste pietre in ceea ce nu intelegem. E mai simplu decat sa sondam cu adevarat in prfunzimile propriei fiinte si sa nu ne mai mintim.

De ce nu intelegem? Pentru ca ne-ar darama lumea! Pentru ca am fi fortati sa recunoastem ca ne-am inselat, ca nu suntem atat de destepti, ca nu detinem controlul asupra nimic , ca lumea nu este masurabila, ca omul nu este doar mintea si comportamentele lui, ca suntem responsabili de tot ce ni se intampla, ca Dumnezeu exista si noi nu ne-am mai uitat catre el de zeci de ani. Ne e prea frica. Si ramanem la ce cunoastem, la ce e simplu. Si eu am facut asta ani de zile. Ani de zile imi plangeam de mila dar nu faceam nimic sa ies de acolo.

35370-Be-The-Light-That-Helps-Others-To-SeeMi-am asumat o treaba…aceea de a fi un Far, o Lumina, un OM, un Canal, un Ghid, un Conector intre Om si Divin, intre Om si om, intre mintea si emotiile /sufletul omului, intre inima si cap.

Traim ca niste gaini decapitate numai ca din pacate, suntem capul rupt  complet de inima, de sacru, de sfant. E mai usor sa ne alimentam egoul si imaginea pe care vrem sa o avem despre noi fiind destepti si despicand firul in patru , respingand tot ce nu e masurabil si palpabil pentru ca altfel….ne-am da seama cat de mici suntem in marele plan divin, ne-am da seama cat de tare ne-am mintit singuri si cat de departe de “salvare” suntem, cat de goi, de seci si de lipsiti de iubire traim.

Pentru tot si toate exista o vreme. Si pentru Inchizitie si pentru Libertate.  Daca ti-ai asumat insa sa crezi, sa simti, sa  vorbesti despre Dumnezeu si Ingeri , despre suflet si Adevar atunci simte-te onorat, recunoscator, fericit, implinit si mergi cu capul sus inainte.

Crede , simte, fii sincer, fii adevarat, nu te ascunde, fii integru, iubeste, spune despre credinta ta cu mandrie si fii Canalul prin care Calea, Adevarul si Viata sa curga pe Pamant, zi de zi in orice context, langa orice om.

Valoare de sine recuperata

Valoarea de sine este unul dintre cele mai grele subiecte cu care avem de-a face pe parcursul dezvoltarii noastre.

Este si subiectul meu de capatai pe langa alte cele in lucru in viata mea . Astazi am constientizat ( cel putin partial) ce e cu valoarea de sine si de ce nu mi-o atribui suficient.

Mi-am amintit de momentele din copilarie si adolescenta in care da, mi s-a zis uneori ca sunt desteapta si ca pot dar cam atat. Nu e suficient pentru un copil sa i se spuna ci sa fie incurajat, sa i se arate, sa i se acorde incredere. Ori eu am crescut cu zero incredere din partea lor. Nimic din ce vroiam, decideam, doream nu era bine.

Am crescut cu un fel de satar deasupra capului ca niciodata nu o sa fie de ajuns si nu o sa fie bine incat am ajuns la un moment dat sa nu mai comunic deloc pentru ca stiam ca oricum nu va fi nimeni de acord cu mine, ca nu voi avea voie sau ca e o idee proasta.

worhNu am fost lasata sa arat ca se poate avea incredere in mine si m-am simtit mereu pandita cumva la urmatoarea cotitura sa mi se spuna ce copil obraznic sunt si cum iar am dat cu bata-n balta.

IN felul asta , oricat de destept ai fi cresti amprentat de acest “nu am incredere in tine” Si atunci iti va fi greu mereu sa ai idei noi pe care sa le pui in practica, sa vii cu initativa si sa o duci la capat, sa indraznesti sa faci ceva nou , diferit , sa iti exprimi ideile etc. Pentru ca mereu te astepti cumva sa nu fie bine, sa te faci de ras, sa gresesti, sa nu ai dreptate.

Cand parintii nu isi incurajeaza copiii dandu-le libertatea de a alege , de a experimenta, cand nu li se explica in mod frumos si prietenesc de ce nu este ceva ok , cand li se reteaza mereu aripile , adultul va deveni neincrezator in propriile forte si nu se va valoriza pe sine oricat de destept ar fi oricate scoli ar fi facut.

Este nevoie de incurajarea practica a copilului si adolescentului pentru a sti sa se valorizeze in viata si nu doar sa i se spuna ca e destept. Am crescut invatand mai mult decat altii intr-o viata, facand cursuri si avand diplome sa -mi umplu o camera. Asta nu a ajutat cu nimic sa ma simt valoroasa, sa simt ca sunt foarte buna, cea mai buna in ce fac si sa cer pretul corect cu care sa traiesc in maniera in care visez.

Cand esti o dezamagire pentru parinti ( in perceptia ta bineinteles)  si cresti stiind ca ei nu te inteleg, nu te sustin, nu au incredere in nici o decizie a ta si cand nu auzi niciodata ” sunt mandru/a de tine” , ” ai facut o alegere minunata”, ” ma bucur ca ai gandit asa ” , atunci valoarea pe care ti-o dai tinde sa fie nula. Si atunci nu stii de ce nu-ti merg treburile, de ce nu castigi cat vrei, de ce muncesti prea mult si nu se vede, de ce nimeni nu te apreciaza cu adevarat ( in perceptia ta, din nou).
Ai adanc inradacinat in tine ” Nu sunt valoros/a , nu merit , am nevoie de ceilalti sa imi spuna ca e bine ce cred , ce gandesc, ce fac” si deci TU nu te valorizezi pe tine, nu te vezi pe tine , nu iti acorzi tie credit.

Am trecut prin aceasta stare si am realizat stand pe ganduri in povestea mea ca de fapt, eu sunt mandra de mine pentru o gramada de lucruri pe care le-am decis, le-am facut, le-am urmat, pentru ca sunt omul care sunt azi.

Am scris o scrisoare catre Anca si i-am spus toate acele lucruri si momente pentru care sunt mandra de ea. Toate acele decizii mature, intelepte luate cand era inca un copil, tot acel curaj pe care l-a avut sa aleaga un drum complicat si sa ramana cu inima deschisa, sa aiba incredere in oameni, sa fie o lumina pentru ei , sa se caute neincetat si sa doreasca mereu sa fie mai buna- ma fac mandra de copilul, adolescentul si adultul care am fost si sunt.love y.jpg

Asa ca ma desprind de neputinta, las stima de sine sa urce la grade inalte si sa imi umple fiinta cu zambet , returnez tot ceea ce este al parintilor si le multumesc , ma uit la mine si ma imbratisez cu atata drag pentru ca Valoarea mea este in Omul care Sunt.

Tu cum ai crescut?

Tu ce ti-ai scrie tie ? De ce esti mandru/a ?

Mesajul angelic pentru luna Martie

Atmosfera generala ne spune despe multa apa adica emotii, trairi care pot avea o profunzime deosebita. Se pot rascoli amintiri, pot aparea vechi dureri la suprafata care au avut loc in copilarie, in adolescenta spre a fi eliberate .Intuitia va fi functiona  la cote inalte si vei avea ocazia sa faci pasi catre o etapa in care lasi in urma trecutul si tot ce te tine blocat in sentimente negative.

In cazul relatiilor tale vei gasi noi valente, aspecte la care nu te-ai gandit , vei face evaluari pentru a decide cine ramane si cine pleaca. Vei simti destul de clar unde e nevoie sa pui stop. Ramane sa ai si increderea si curajul sa o faci. Pe alocuri vei avea senzatia ca este prea mult , ca au aparut aceste trairi pe care nu le stiai sau nu le acceptai inainte si pare ca te coplesesc. Aminteste-ti sa te rogi, sa dai toate greutatile Cerului, sa ceri ajutorul pentru a elibera, pentru a intelege, pentru a vedea ce ai nevoie pentru cresterea ta.

 

Prima parte a lunii contine si ea emotie, amintiri din copilarie care pot aparea fie in vis , fie pur si simplu in momente in care vei avea flashuri, ganduri , intuitii ce coreleaza probleme din prezent cu radacinile din trecut. Este bine sa dai mai multa atentie copilului interior, sa stai de vorba cu el, sa il cunosti daca nu ai facut-o pentru ca are multe sa iti spuna si tu ai multe sa intelegi despre el/ despre tine. Acolo unde simti ca nu poti, cere ajutorul, cere-le ingerilor sa te sprijine, sa iti aduca clarificari, sa te ajute in a elibera tot ceea ce nu iti mai este de folos. Cere ajutorul unui specialist daca simti ca nu poti duce singur ceea ce traiesti , poate fi nevoie de o ghidare mai profunda in anumite locuri din tine , pe care sa nu o poti face singur.

Ramai increzator ca orice simti acum e de bine, ca ai sprijin Divin in orice clipa si ca este doar o perioada de agitare a strafundurilor fiintei tale pentru a vedea si a accepta/elibera si acele rani foarte vechi si bine ascunse. Aminteste-ti ca totul se intampla ca sa inveti ceva, ca sa cresti, ca sa evoluezi. Nimic nu stagneaza, totul merge inainte.

 

A doua parte a lunii aduce impamantare, mai multa asezare, atentie in planul fizic. E ca si cum , dupa ce ai inotat cateva ore in mare revii pe uscat si te lasi mangait de soare. Este posibil ca niste probleme stagnante aparent sa isi gaseasca acum o rezolvare, sa apara din senin niste incheieri, niste solutii. Era nevoie ca tu sa mergi intai in profunzmile tale pentru ca rezultatele pentru unele situatii sa apara. Uneori totul este mult mai profund decat pare la prima vedere.

Dupa 15 martie simti din nou o pofta de viata , o stare de a te apuca de treaba si oportunitatile nu inceteaza sa apara. Lucreaza , acolo unde stii ca ai inca minusuri, cu atentie, cu disciplina si vezi ce credinte , ce tipare vechi te mai blocheaza pentru a primi toata abundeta pe care o meriti. Ajuta-te de respiratie si de natura, iesi afara si da-ti voie sa te relaxezi, sa simti soarele, parfumul din aer, sa simti pamantul si toate vietatile sale cum se trezesc. In interiorul tau si tu, experimentezi o trezire la un nivel nou. Observa, fii prezent.

 

Ghidarea suplimentara ne spune sa fim atenti la zona de creativitate si de blandete. Sa fim atenti la noi si la modul in care ne exprimam. Chiar sa iti pui intrebarea : cum ma exprim eu pe mine? Ce fac pentru a ma arata asa cum sunt? Pe alocuri vor exista rabufniri si note agresive in modul de a vorbi a care sa fii atent, sa vezi de unde vin ele. Poate ca ai mai multa nevoie de a -ti folosi energia intr-o maniera care sa iti aduca stare de bine, relaxare, bucurie. Din aceasta stare de relaxare si de impacare vin catre tine toate minunatiile Universului.

 

Rugaciunea acestei luni ce te poate calauzi este :

Doamne, datotrule de viata,

Cel ce ne iei durerile si amaraciunea,

Cel ce pastrezi fericirea si

Creator al Universului:

Tu esti luminos, pur si adorabil:

Meditam asupra Ta.

Inspira-ne si ghideaza-ne

intelectul in directia potrivita noua.

( mantra hindusa)

Feminitate: fascinatoarea sau iubita inchisa in turnul de fildes…

Drumul catre femeia completa din noi este destul de lung atunci cand am fost crescute ca niste baieti (fete din care se dorea sa se obtina femei care sa actioneze, sa nu aiba nevoie de ajutorul nimanui, sa arate ele barabtilor cine-i mai destept etc).

1390715_740167189330984_1194746886_nExista mai multe arhetipuri care stau in interiorul nostru. Cel mai feminin dintre ele este Fascinatoarea sau Iubita. Acesta se face cel mai greu vazut , este cel mai dificil de integrat si de manifestat. Vorbesc si din proprie experienta si din tot ceea ce vad in jur sau in cabinet.

Iubita are doua polaritati – energia curvei si cea a virginei. In functie de istoria personala a fiecarei femei se manifesta cu precadere una sau cealalta , iar la un moment dat ele alterneaza in perioade mai lungi sau mai scurte de timp.

Daca atunci cand erai fetita ti s-a spus sa nu fii bleaga, sa nu mai fii asa de plangacioasa ,emotiva, ca esti prea cu capul in nori ori prea sensibila, ca e bine sa nu arati ce simti nimanui, ca oamenii vor porfita de tine si trebuie sa fii puternica ( precum un barbat) atunci sansele sunt mari sa nu poti manifesta moliciunea, gingasia , emotiile, receptivitatea ca femeie ( care sunt de fapt, puterea ta).

Daca ai fost respinsa de nenumarate ori pentru ca iti aratai cu usurinta interiorul, sentimentele, felul in care erai sunt sanse mari sa fi crezut ca ceva este in neregula cu tine ca femeie si sa incepi sa reprimi frumusetea fascinatoarei din tine.Ai observat cum fetitele mici, la 4-5 -6 ani, pana sa devina impregnate cu tot felul de programe sunt mici fasinatoare si nu le e teama ori rusine sa o arate?

Si daca nu ai avut nici un fel de educatie sexuala si ai dedus si absorbit programe precum “sexul este tabu,nu vorbim despre asa ceva, nu se cade, femeile care vor barbati sunt usoare, nu e bine sa fii senzuala ( sa te exprimi ca femeie) pentru ca atragi priviri si deci , esti usoara”- atunci din nou, sansele sunt mari ca iubita din tine sa fie deja inchisa undeva departe.

Iubita este aceasta energie magnetica, suava, senzuala, receptiva, cea care intra in joc in relatie cu barbatii, cea care ofera carisma. Ce intelegem noi astazi prin energia iubitei este , de fapt, energia -umbra- curva. Sexualitate exarcebata, piele la vedere, gesturi si vorbe ce duc vadit in zona sexuala, folosirea exagerata a trupului ca maniera de a atrage.

Acestea sunt comportamente perfect normale pentru o fata care are multe dintre “simptomele” enumarate mai sus, careia i s-au taiat inca de mica toate posibilitatile de a exprima feminitatea ei intr-un mod echilibrat. Ea va avea de invatat exact asta: sa fie ea insasi, sa integreze energia iubitei , sa o exprime, sa nu ii fie teama de intimitate , sa se iubeasca pe ea, sa fie confortabila cu trupul ei si cu sexualitatea.

Celalat pol este virgina si se trece foarte usor de la curva la virgina mai ales atunci cand incepem drumul spiritual. Ajungem sa nu mai dorim actul sexual, sa nu mai avem pofta, sa nu ne mai intereseze. Devenim calugarite. Si gasim si jusificari spiituale pentru asta astfel incat sa ne mintim ca e bine asa.

Un caz interesant este acela in care ti se spune direct sau indirect ca sexualitatea este rea , o reprimi, si mai tarziu , ajungi sa manifesti exact aceasta latura promiscua tocmai pentru ca programrea era deja acolo, dintr-o rebeliune sau dintr-o conformare la ceea ce stiai ca esti deja.  Inveti ca folosirea propriului trup este Putere. ASa poti atrage barbati, asa poti sa ii satisfaci si ei sa te sune in continuare.

Asta se intampla o vreme mai lunga sau mai scurta. De obicei pana ce se intampla un click interior prin care realizezi ca nu  e suficient , ca barbatii nu raman langa tine, ca relatiile tale sunt ca un foc de paie, ca orice ai face nu se leaga.

De ce? Pentru ca folosesti latura pur sexuala si aici e vorba de energii joase in care te scalzi si pe care le folosesti ( subiectul unui alt articol) si nu exista deschdere reala, emotionala, conectare la nivel de suflet. Si ei vor pleca. Bineinteles ca ti se vor activa toate ranile de abandon, respingere, umilire si asa ….Unversul iti semnaleaza ca undeva, e o problema.

Ai invatat sa folosesti sexualitatea ca pe o arma, sa te daruiesti cu usurinta crezand ca asa vei primi iubirea lui in schimb. In acest timp acea femeie-iubita -fascinatoare din tine sta inchisa intr-o cusca neagra si rece, trista si uitata.

Din aceasta fascinatoare iti vin acele dorinte ascunse de Fat Frumos, acea nevoie de alint, de moliciune, de a lasa controlul, de a fi vulenrabila, de conexiune reala. De aici admiri acele femei care sunt cum tu crezi ca nu poti fi ….Ele iti arata ceea ce in tine ai respins.

Iti amintesc despre inchiderea laturii emotionale care se intampla devreme, despre : exprim ce simt , ma manifest deci sunt respinsa. Tabloul este complet.

Relatiile tale vor fi mereu disfunctionale, va fi mereu o ruptura, aparent la nivel intim , de fapt este una emotionala datorita barierei pe care tu ai pus-o de teama sa fii respinsa, vulnerabila, deschisa.

As mai da si exemplul care completeaza si mai bine tabloul. Devii fata inteligenta, serioasa, muncitoare, cu multe cursuri, citita pentru a compensa. Nu crezi ca esti frumoasa, nu te vezi la fel de atractiva ca celelalte femei, nu esti constienta de potentialul tau si preia controlul Initiatoarea ( femeia de afaceri- femeia manager- femeia desteapta). Cu greu vei putea sa adopti alt rol , iar combinatia dintre Iniatoare si curva este fatala. Fata desteapta care , o parte din viata s-a daruit cu usurinta, a gasit puterea in sexualitate si in creier , a demonstrat cat e de tare si undeva, pe drum…totul se naruie. Poate sa devina initiatoarea combinata cu Virgina, cea care este in continuare desteapta, tine fraiele relatiilor bine, demonsteaza barbatilor insa nu mai are dorinta sexuala si nu se mai intampla conectarea in cuplu.

Solutia? Lucrul intens pe zona de traume ale fetitei/copilului interior, programele de la mama si de la tata, ranile dobandite, programele despre sexualitate , barbati, femei, relatii, istoricul relatiilor, vindecarea relatiei cu mama si cu tatal.birth_venus_lg3-e1458326423262.jpg

La un moment dat se ajunge la constientizarea povestii pe care am relatat-o si care este traita direct. Atunci….intri in contact cu Fascinatoarea din cusca , o simti, ii simti energia calda, blanda, senzuala, ii simti acea molliciune si frumusete pe care ai admiarat-o atata la altele….si in sfarsit ii dai voie sa iasa, iar ea se va topi in tine ca dupa un secol de dor.

Feminitatea este rezultatul unui proces constient de lucru cu sine. Este nevoie de multa introspectie, curaj, asumare, cautare interioara si sinceritate maxima. Subiectul sexualitatii , al intmitatii este unul inca fragil si greu inteles. Ceea ce vedem astazi…este un dezechlibru si ceea ce femeile inteleg prin feminitate este inca …departe de adevar.

Iti doresc intelepciune, curaj, sinceritate si perseverenta pe drumul catre femeia din tine!

 

Te-ai saturat sa nu functioneze nimic? Intra in profunzime!

Buna cititorule. Astazi as vrea sa iti vorbesc un pic despre profunzimea fiintei tale si despre cum , uneori pare ca ai rezolvat ceva insa nu e chiar asa…

Sunt adepta lucrului cat mai bine si complet facut, care merge in profunzime. Adica? Daca am o situatie neplacuta cu un coleg de serviciu, de exemplu, ar fi simplu sa ma pun in papucii lui, sa inteleg punctul de vedere, sa imi spun “nu merita, mai bine cultiv ceva pozitiv si ma detasez” si sa se amelioreze starea de furie/frustrare/nedreptate etc pe care am simtit-o. Foarte ok abordarea si merita sa cultivam mereu ceea ce aduce plus , ceea ce alimenteaza bucuria, detasarea, cresterea si nu emotiile negative si conflictele.

In momentul ala, insa, cand colegul te-a injurat sau te persecuta de ceva timp ori te-a dezamagit tu ai simtit ceva. O emotie. La suprafata ea este furie /nervi , in prounzime , daca ai sta sa te intrebi, ea s-ar duce catre tradare, dezamagire, critica, convingeri precum “nu sunt bun de nimic”, “nu pot” etc…

images.jpgEi, abia dupa ce stam cu noi si analizam un pic emotia aceea in care ne-am gasit, in care gasim deschiderea, puterea, vulnerabilitatea de a sta cu noi acceptand ca ne-am simtit intr-un fel anume, abia atunci incepe vindecarea reala. De ce?

Pentru ca situatia respectiva este doar un trigger a ceva ce a avut demult loc in viata ta, mai exact , in copilarie.

Pana la 7-8 ani absorbim tot din mediul inconjurator, credinte, tipare, moduri de a actiona, de a vorbi , de a gandi. Atunci are loc invatarea mecanismelor de aparare conforme cu ce vor ceilalti pentru ca noi sa primim atentie si iubire.

Cand o trauma , mai mica sau mai mare este deja sedimentata in corpul meu emotional sub forma de diferite momente cand m-am simtit : neiubit, tradat, abandonat, dezamagit, rusinat, bun de nimic etc..ea nu pleaca nicaieri. Ea sta cu noi si o ducem in viata de adult si toate situatiile din jur ne vor reflecta acele mici sau mai mare bube nerezolvate din copilul interior.

Acelui copil, la acel moment nu i-a explicat nimeni cum sta treaba, nu a avut nimeni rabdare, timp, deschidere si sinceritate sa ii explice ce se intampla cu adevarat , iar el a inteles prin filtrul sau ceva distorsionat, ce a putut el mai bine. De exemplu –  parintii au divortat cand aveai 5 ani. Dinainte de divort a vazut si auzit scene, certuri, a simtit tensiune. Fiecare astfel de moment l-a”preluat” si l-a filtrat in felul sau fara ca cineva sa stea sa ii explice ce si cum. Asa a ajuns sa creada ca el e de vina pentru divort, asa a  ajuns sa invinovateasca un parinte sau pe amandoi, cultivand ura, furie , neiertare. Asa a ajuns sa se simta neimportant , nesemnificativ ( ca nimeni nu i-a dat atentie cu adevarat, din punct de vedere al nevoilor  emotionale).

Toate astea raman acolo undeva , in tine si atunci cand cresti. Faptul ca tu spui ” i-am iertat”, ” inteleg ca a facut ce a putut”, ” oricum nu se intelegeau” etc..este un mecanism de aparare pentru a nu mai retrai suferinta aceea profunda a copilului “neimportant”, “furios”, “neinteles” etc. Mentalul ne ajuta sa ne aparam astfel crezand ca oricum suntem maturi, am inteles, am trecut peste.

La o privire mai adanca, nu este deloc asa. Toate acele rani nu au plecat nicaieri. De aceea tu manifesti in viata ta apoi relatii difunctionale, de aceea , intr-un mod intim retraiesti acele stari de abandon, de tradare, de umilire, de “bun de nimic”, de “neimportant” etc….Viata iti arata iar si iar acele locuri carora tu sa le dai atentie, ceea ce tie iti scapa pentru a fi armonios, fericit. Universul este magnific si bun ( sau Dumnezeu daca vrei): iti arata iar si iar , pana te opresti sa vezi tiparul si sa intelegi ceva…unde ai de lucru.

Atata timp cat ceva neplacut persista in viata ta si tu ignori, dai vina pe altii, mergi mai departe cu lejeritate, devii o victima a tuturor, te  minti ca “e totul ok”, ” sunt bine”, “a trecut” sau scuze mult mai spirituale precum ” am inteles ca am o lectie, am constientizat deja problema deci e rezolvata” , ” traiesc in prezent deci nu conteaza nimic din trecut”, ” suntem oricum perfecti deci nu am nici o rana”, ” eu ma uit doar la ceea ce e pozitiv ca nu vreau sa alimentez negativul” inseamna ca nu esti inca in punctul in care sa iti fi asumat cu adevarat propriile bube, propriile reprimari, emotii negative, traume….si nu vrei sa le rezolvi. Sau nu e inca momentul sa intri acolo.

Cand apare cineva sau ceva in viata ta care iti arata intr-un fel unde ar fi bubele sau cam pe unde ti-a scapt tie ceva de nu -ti merge chiar asa ca pe roate cum ai vrea…si tu in continuare ignori si tii sus mecanismele de aparare atunci as putea zice ca ai avut o ocazie pe care ai ratat-o si care , probabil se va intoarce la tine intr-un mod si mai evident /virulent ( ex: accident, boala, despartire brusca , concediere si altele).

Sunt de acord cu toate metodele de vindecare, de aliniere, de aducere a starii de bine atata timp cat suntem atenti si constienti ca lucrurile nu sunt atat de ‘superficiale’ precum “cativa pasi spre echilibru”, “reteta de succes pentru fericire”, ” rugaciune salvatoare”, “mantre si posturi sau afrmatii care te scot din toate problemele azi”.

Vad des oameni care cred ca au rezolvat cam tot si mai au o chestiune mica acolo sau chiar deloc. Vad des oameni spirituali si cu cunoastere care neaga cu obstinatie ca ar avea vreo problema, ca ar fi ceva de reglat in viata lor chiar daca sunt momente in care le e foarte clar ca sunt furiosi, ca simt vinovatie, ca simt tradare, suparare , simt ca nu sunt impliniti, ca au un gol pe undeva ( uneori sunt stari , glimpse-uri pe care sufletul le scoate la suprafata dar carora nu le dam atentie).
8c24f7e0d1672ffbe2b0bd9622628f41

Ne pacalim singuri , pentru ca ne e teama, pentru ca e mai comod….ca am rezolvat copilaria, relatia cu parintii, relatia cu partenerii, cu banii, cu viata.

La o privire mai atenta , am descoperit o mare de “nerezolvate” sub aparenta stare de zen si mi-am asumat-o , o traiesc inca si primesc fiecare provocare cu deschideresi asumare-cel putin asa cred eu. Munca nu se termina, nu este un capat si ranile sunt acolo fie ca vrem sa credem sau nu, sa le vedem sau nu. Atata timp cat inca ai stari repetitive de suparare, tristete, ranchiuna, gelozie, te simti vinovat, frustrat, nimeni, fara putere ; atata timp cat sunt zone in viata ta care nu merg, inseamna ca e de munca doar ca nu vrei sau nu esti pregatit sa iti asumi aceasta munca.

Copilul ala este in tine , inca sufera , inca asteapta sa i se explice, sa fie validat, sa fie acceptat , la fel ca toate celelalte parti din tine pe care le negi, le reprimi, le ignori ( ex: cea agresiva, cea curva, cea care judeca, cea care e geloasa, invidioasa etc).

Te invit la adevaratul drum, al asumarii, al profunzimii, al muncii constante, zilnice, cu atentie si dedicare. Devine fain sa stii cand intelegi ca nu te lupti cu nimic ci doar primesti ceea ce este si rezolvi in felul tau , cate un pas pe rand. Intre timp, sa nu uiti sa traiesti, sa te bucuri, sa fii pamantean 🙂

 

 

Tag Cloud