…din inima, cu suflet

Am deschis pagina goala gandindu-ma sa scriu despre ceva si imediat sufletul mi s-a umplut de cu totul altceva- iubirea , cuplul, relatiile…

De curand am devenit “doamna” , titlu cu care inca nu ma imprietenesc si asta pentru ca eu ma simt femeia, fiinta, o ea tanara ca la 20 ani:) Trecand peste asta ,am facut pasul si m-am casatorit  si totul s-a intamplat intr-un an. A fost un an plin , un an complex, cu de toate. M-am casatorit constient, atent, cu iubire, cu drag, cu discernamant , cu intelegere. Este vorba despre intelegerea faptului ca relatia este tot o relatie si daca esti casatorit si daca nu esti. Nu am facut-o pentru ca am o varsta, nici pentru ca se astepta cineva sau isi doreau parintii , nici pentru vreun comfort sau pentru ca ma obisnusem…NIci nu am avut timp sa ma obisnuiesc pentru ca tot ce s-a intamplat intre noi doi a fost si este la fel inca de la inceput.

Nu am fost mereu tipa fericita, zen si cu o relatie minunata. Din contra. Am trecut prin tot felul de experiente la acest capitol. Am fost mereu o romantica si o visatoare, inima mea l-a asteptat si l-a cautat mereu pe Fat -Frumos. Numai ca Fat- Frumos aparea azi pe un cal alb si disparea maine ca magaru-n ceata. Si eu ramaneam cu lacrimile -n pumni si inima franta. Iar si iar. Pana ce am inteles ca este un tipar aici si ca nu inteleg nimic din viata mea , nu inteleg de ce raman mereu singura . Asa ca am mers la un specialist care mi-a explicat despre increderea in sine, despre dependenta, despre frici, despre “altii pe primul loc si eu undeva in coada sirului”, despre pierderea identitatii intr-o relatie si despre traumele capatate de-a lungul vietii, incepand cu copilaria ce m-au adus in punctul de a nu putea tine nici o relatie pe linia de plutire.

Cand am ajuns intr-un final sa fiu intr-o relatie stabila, de peste 4 ani mi-am dat seama ca devenise caldut, comfortabil si cam atat. Am inceput sa ma intreb daca asta e tot. Daca asa trebuie sa fie. Daca o relatie inseamna prietenie, o buna echipa, respect reciproc. Imi lipsea tandretea, pasiunea, intimitatea sufletelor si contopirea privirlor. Imi lipsea ceva esential. Plus ca nu prea se intrevedea vreo casatorie , nu prea aparea in visele mele viitoare si nu vorbesc aici despre minte ci despre visele inimii. Si desi ne intelegeam foarte bine, nu ne-am certat vreodata, nu au fost probleme “aparente” exista o fisura in fundal si am decis sa ne separam drumurile , prieteneste, cu intelegere si buna vointa. Chiar ne-am cautat apoi case in care sa ne mutam separat, impreuna.

Am riscat , cum s-ar zice, totul, pentru ca acolo, in inima mea stiam ca vreau mai mult , visam la mai mult si credeam ca exista acel mai mult. A fost prima oara in viata mea cand am riscat asa , cand m-am pus pe primul loc, cand nu mi-a fost teama sa fiu singura chiar si daca urma sa fie asa pentru mult timp. Si a fost o eliberare, mi-am inceput din nou viata si m-am bucurat de ea. IN anul in care am fost singura am trecut prin lectii si intamplari ce mi-au schimbat fundamental perspectiva, gandirea, intelegerea. Am dat cele mai importante examene ce tin de o relatie, am rezolvat probleme vechi cu radacini adanci din copilarie, am crescut fetita mea interioara, mi-am inteles parintii si m-am separat de ei, mi-am inteles ranile de dependeta, de umilire, de tradare si am lucrat cu ele, am inteles ce inseamna sa fii femeie pe propria mea piele. Nu a fost simplu deloc. AM rascolit fiecare parte din mine pentru a ma intelege, pentru a ma pregati sa fiu “acea femeie” care nu fusesem niciodata : blanda, calda, toleranta, receptiva, asezata, inteleapta, vulnerabila, fragila , deschisa, senzuala, dar si puternica , cumpatata, inteleapta. Inca mai lucrez la asta dar marea parte din munca am dus-o eu cu mine , eu cu sufletul si mintea mea, cu ranile mele , cu confuzia mea, cu durerile mele si Doamne cate teste am mai avut sa devin din femeia barbat , agresiva, puternica intr-un mod dezechilbrat, galagioasa pe alocuri , imprasitata, nesigura pe ea , rupta de propria senzualitate si propriul trup – femeia care sunt acum, cea care l-a intalnit pe Fat Frumos , cel care a ramas, exact ca in povestea mea din copilarie.

twinsdancing1Cand eu am fost femeia a aparut si barbatul , exact cand nu ma asteptam, exact cand nu eram pregatita, exact cand nu cautam si exact cand eram “foarte eu”. Am stiut de la prima conversatie, din prima seara petrecuta sorbindu-ne din priviri ca el e, ceva din mine a stiut, ceva din mine s-a insitit definitiv, freamatul s-a oprit , gandurile au incetat , intrebarile au disparut. S-a asternut linsitea, pacea, bucuria. Dar o bucurie si o pace cat se poate de reale , de ancorate in realitate. Pana cand el a venit la Bucuresti am mai avut de infruntat niste frici, niste monstruleti , niste temeri, nesigurante fix ale mele , din bagajul meu de-o viata. SI nu a fot vorba despre cand, daca, dar daca…ci despre acel “e prea frumos sa fie adevarat, sa gasim ceva care sa nu ne convina ca sa putem fugi ” . Am avut de inteles ca o relatie inseamna totul, inseamna pachetul, inseamna si munca si asumare si rabdare si multa profunzime. Asa l-am primit pe el si el pe mine cu sufletul deschis , cu sinceritate multa , comunicare deschisa , brate calde si primitoare, minte clara si relaxata, inima inflacarata . Nu ne-am pierdut mintile, nu au zburat fluturi sau pasari de nici un fel, nu a fost cutremur pe pamant insa a fost inceputul unei noi lumi . A fost inceputul adevaratei relatii de iubire cu toate ale ei asumate, la pachet, cu acceptare, cu intelegere, cu sprijin, cu asezare, cu profunzime si matuitate.

IN relatia asta sunt mai femeie decat am fost vreodata si el este barbatul care , poate, nu a stiut ca este pana acum. IN relatia asta am inteles ce inseamna sa stiu unde mi-e locul, sa stiu pana unde mi-e vorba , sa stiu pana unde sa vorbesc si cand sa tac, sa stiu cand sa privesc si cum si cand sa fac, sa stiu cand sa ascult , cand sa incurajez, cand sa fiu si atat. Am inteles cum e sa fie armonie nevorbita , cum e sa fie libertate totala si bucuria de a fi impreuna chiar si atunci cand fizic, nu suntem. Am inteles ce inseamna sa fii fragila si vulnerabila cu adevarat, in fata unui barbat, ce inseamna sa te expui pana la os….si cat de magic este sa se creeze o astfel de intimitate intre doua suflete, ce magie se creeaza atunci cand tu te dezbraci de toate ale tale si el te priveste, in goliciunea fiintei tale si te strange la piept cu foc, cu dor, cu blandete, cu fiinta lui intreaga fara sa fie nevoie de explicatii. Am inteles ce inseamna sa simti cu fiecare celulula doar privindu-l , ce inseamna sa faci dragoste doar tinandu-te de mana si ce inseamna insotirea si nu inlantuirea.

Stiu ca voi mai intelege multe , stiu ca drumul abia s-a deschis inaintea noastra si ma bucur sa fiu pe el , sa traiesc tot ceea ce traiesc alaturi de cel care a ales la randul sau sa-si traiasca povestea cu mine.

Va doresc curaj, asumare, intelepciune, perseverenta, acceptare, rabdare pe drumul vostru catre a va cunoaste pe voi insiva intai pentru a putea sa primiti in viata voastra pe cel/cea cu care sa claditi intr-adevar Povestea.

Va doresc sa va pretuiti suficient de mult incat sa esiti din acele relatii care nu va fac bine si sa indrazniti sa visati , sa credeti ca El/Ea exista cu adevarat. Va doresc ca toate acele dorinte ale inimii sa se implineasca si va spun ca pentru asta e nevoie de ceva munca interioara , de ceva asumare si putere de acceptare a propriilor neajunsuri.

Ai venit aici complet, pentru a fi fericit. Meriti tot. Nu te priva de ceea ce ai deja.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: