…din inima, cu suflet

Astazi simt sa scriu despre mine, despre cum am ajuns aici, despre calatoria mea. Foarte pe scurt gasiti la sectiunea Despre mine a blogului.

Sunt intrebata cum fac sa fiu asa zen mereu sau unii oameni se raporteaza la mine la modul : tu esti speciala, tu esti puternica, tu poti…eu nu cred,10641273_755627304498889_2481876452343377136_n ca e greu.

Ei,iti spun tie si tuturor celorlalti carora le va pica acest articol in “mana” ca da, este greu uneori , este coplesitor alteori si au fost nenumarate dati cand am cazut in fund si nu am stiut sau inteles nimic din ce traiam.

Sunt un om cat se poate de normal care a plecat la drum intr-o familie normala cu toate ale ei. Cea mai mare lipsa a mea in copilarie a fost lipsa de comunicare si de afectiune, nu m-am simtit inteleasa fiind un copil si un adolescent emotiv. Cum spun acum : parca au tot incercat sa ma faca sa nu mai fiu eu, sa nu mai plang, sa nu mai simt, sa nu ma mai exprim. Au tot vrut sa fiu logica, rationala, cu picioarele pe pamant, sa fiu mai ambitioasa, mai cu tupeu, mai egoista poate. Am crescut cu o multime de programe , unul dintre ele fiind “lasa ca tu esti desteapta si poti”. Este unul dintre programele ce m-au facut sa lupt mereu, sa demonstrez mereu ca merit iubirea, ca merit aprecierea si validarea. Nu mi-a fost usor mai ales in perioada adolescentei tarzii cand imi doream o relatie stabila si frumoasa si toate se naruiau. Nimeni nu ramanea langa mine mai bine de cateva luni , asta daca se infiripa ceva. Am ajuns sa fiu imbracata in negru tot timpul, sa fiu trista tot timpul, sa vad totul in jurul meu gri ….sa ma refugiez in baruri, in alcool, in tot felul de iesiri, situatii numai ca sa nu stau cu mine. Eram atat de speriata in interior si nici nu realizam.

A fost un apogeu al acestei caderi pe la 22-23 ani cred . Atunci am mers la terapie si am inceput sa inteleg ce se intampla. Am invatat despre asertivitate, despre a refuza, despre tiparul meu de dependenta din teama de abandon, despre respingerea pe care am trait-o inca de mica. Am reinvatat sa ma incred in mine si usor , usor am ajuns sa ma imbrac colorat si sa inchei terapia intr-un mod emotionant. Mi s-a spus: “nu mai am ce sa te invat, acum poti merge pe picioarele tale. Eu mi-am facut datoria” Mi s-au umplut ochii de lacrimi si nu mult dupa aceasta intamplare terapeuta mea a apelat la mine pentru ajutor. Din nou m-am simtit bucuroasa, emotionata, impresionata. A fost primul om care mi-a dat pe atunci o suma de bani ce o consideram mare. Am refuzat initial spunand ca e prea mult si mi-a raspuns: “ia de aici, este pentru mine nu pentru tine”. Mi-a luat ceva timp sa inteleg aceasta afirmatie.

De la omul normal ce se gandea ca va fi psihoterapeut, ce lucra intr-o firma mica pe relatii cu clintii am ajuns un om pe calea spirituala, un ghid pentru ceilalti. Cum? Cu multa munca, munca zi de zi, perseverenta si incredere in Dumnezeu pentru ca increderea in mine am gasit-o abia de curand.

Cand am vazut ca nu ma mai regasesc acolo unde lucram, ca din nou, nu eram lasata sa ma exprim pe mine, sa fiu eu , sa ajut oamenii, sa fac frumos la locul de munca pentru echipa de acolo…am renuntat. Am decis ca e nevoie sa fac altceva…Atunci Dumnezeu mi-a adus in cale ingerii . Atunci mi s-a schimbat viata , pentru a doua oara, radical. MI-am asumat riscul si am zis ok, asta voi face, desi nu am idee cum. I-am rugat pe ingeri sa ma asiste, sa imi aduca ceea ce aveam nevoie. A fost o perioada grea. Am ajuns sa merg acasa de Craciun pentru ca nu mai aveam mancare in frigider si nici bani la orizont. Mi-am pastrat insa speranta. Mereu am fost o optimista si de cand au aparut ingerii in viata mea am simtit in profunzime , am stiut ca asta e drumul meu. Chiar daca toti ma credeau nebuna, chiar daca mie mi-a fost foarte greu sa ies public cu toata transformarea asta. Tin minte ca inainte de primul meu post imi rodeam unghiile de emotie si intram din 5 in 5 minute sa vad daca a comentat cineva, ce a spus, daca cred ca am luat-o razna….

Am trecut prin multe faze de teama si neincredere. M-am oprit la un moment dat din tot ce faceam gandidu-ma ca poate nu fac bine , lasandu-ma influentata de informatii din exterior.Mi-aduc aminte ca ieri cum stateam pe pat , cu mine, inlacrimata si il rugam pe Dumnezeu sa ma ajute, sa imi dea un semn clar sa stiu ce am de facut. L-am primit foarte repede si am inteles ca daca pe mine ma bucura ceea ce faceam, daca eu simteam ca e bine, ca e inaltator si frumos, daca eu aveam intentiile cele mai bune si frumoase atunci nu mai conta parerea nimanui. photo (6)

Am continuat pe acest drum si toata increderea mea mi-a adus un cabinet si incet, incet si clienti. In prima mea luna  pe cont propriu, facand terapie cu ingeri si citiri angelice in cea mai mare parte am castigat 600 de lei. Ce m-am mai bucurat, ce am mai multumit. Eram fericita. Sunt si acum chiar daca drumul e mereu sus si jos.

Am trait cateva luni de zile anul trecut care m-au macinat enorm, luni in care m-am indeparatat atat de tare de mine dorind sa fac pe plac, sa obtin iubirea , incat am clacat dar intr-un mod minunat. Am ajuns la autenticitatea cea mai cruda daca pot spune asa. In felul asta am inteles ca sunt minunata asa cum sunt, fara a incerca mereu sa devin altcineva. Am mai cazut inca o data in capcana asta vizavi de clientii mei. Dorind sa fiu cea mai buna, sa demonstrez, sa arat ca sunt competenta. Ajunsesem obosita si stoarsa de energie. Asta se intampla cand incerci sa tii niste roluri pe scena , pierzi energie multa.

Apoi a trebuit sa experimentez latura mentala a lucrurilor, gandirea. Lasandu-ma purtata de un val care nu era al meu am ajuns sa gandesc prea mult, sa analizez, sa caut solutii. Am ajuns cred, la cea mai masculina forma a mea. Totul se blocase, nimic nu mai mergea. Nu sitam de ce, nu reuseam sa dau de cap cu toate meditatiile si intrebarile. Si atunci am inteles : lasa controlul, regaseste-ti bucuria. Intreba-ti sufletul ce isi doreste, ce ii place cu adevarat. Asta am facut. Imi amintesc ca stateam pe canapea intr-o seara, pe intuneric, in liniste. Imi curgeau lacirmi, ma simteam blocata, afundata, fara solutie si in acelasi timp simteam in interiorul meu o bucurie enorma….simteam ca este doar o pauza in actiune ca eu sa inteleg o lectie. Simteam ca urmeaza ceva minunat.

Si asa a fost. In tot acest timp , prin toate aceste etape si lectii am stiut ca doar invat ceva. Si cand adormeam plangand rugam ingerii sa ma ghideze, sa imi dea claritate si stiam ca va fi bine. Prievesc totul acum ca pe o lectie, stiu si cand mi-e greu ca de fapt, invat, cresc prin ceea ce traiesc. Am inteles ca fara sa las toate mastile jos , ca fara sa traiesc fiecare emotie oricat de urata ar parea sau de speriat, nu se poate.

Si lectia cea mai frumoasa, pe care inca o asimilez este : Nu trebuie sa faci nimic ca sa fii iubit. Nici tu nici eu, nimeni. Doar fii tu asa cum esti. Ast am intels-o cand mi-am gasit iubirea. Aceea pe care am asteptat-o. Aceea pe care am visat-o inca de mica. Acum o traiesc. Si sunt atat de recunoascatoare!

Calatoria este intr-un mare fel , dar odata ce te gasesti pe drumul asta , cel putin pentru mine, nu mai e intoarcere. Sunt fericita sa ma regasec mereu, sa ma reinvat mereu, sa aflu noi provocari, noi cai, noi feluri de a face lucrurile, de  a fi. Nu -mi mai este teama. Si asta este mare lucru. Accept ceea ce este asa cum este si mereu, dar mereu, simt prezenta Divinitatii si stiu ca nu sunt singura, stiu ca sunt iubita , sprijinita.

Una dintre ulimele revelatii, constientizari ale mele a fost : eu sunt aici ca sa daruiesc iubire, sa deschid inimi, sa fiu eu iubire. Si atunci? De ce nu fac asta? De ce imi tot bat capul cu altele? Cu o mie de proceduri, instrumente, tehnici etc? Renunt. Renunt sa mai traiesc ca si cum sunt mereu urmarita, ca si cum nimic in lumea asta nu e sigur. Vreau sa traiesc in lumina si in iubire, sa daruiesc aceasta iubire si lumina. De aia sunt aici.

Concluziile le trageti voi, fiecare. Tu care spui acum ca e greu, ca nu poti, ca nu stii ce vei face daca…parca…lasa controlul si scenariile. Si eu o fac de fiecare data cand mintea vine peste mine. Las controlul in mainile LUI si am incredere ca imi aduce tot ce am nevoie.

Esti iubit, esti puternic, esti frumos, esti la fel de capabil ca oricine altcineva pentru ca esti deja Tot. Fa-ti curaj si descopera asta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: