…din inima, cu suflet

Vremea trezirilor, a constientizarilor, a intrebarilor, a confuziei si restartarii.

Vremea TA. De ce a TA? Pentru ca despre tine este vorba in viata ta. Nu despre mama, tata, sot sau sotie, despre copil sau prieteni. Despre tine.

Ce ai inteles tu pana acum din viata ta?

Cat din viata ta ai dedicat celor din jur si cat tie?

Cate intrebari despre tine ti-ai pus pana acum ?

Unde ai vrut sa ajungi si unde esti? Incotro mergi ?

Cat de constient esti de tine? De cine esti, de ceea ce vrei, de nevoile si dorintele tale? De Fiinta ta?

Raspunde-ti la aceste intrebari sincer. Ia-ti daca este nevoie jumatate de ora pentru a o face, pentru a medita la ele. Conectandu-te la tine , simtindu-te in interior, gasindu-ti miezul si intrebandu-l. Intentioneaza doar sa faci asta si lasa-te purtat.

Your-Soul-500x364Poate pentru prima oara in viata ta, lasa-ti sufetul cu adevarat sa se deschida si nu mai fugi de tot ceea ce ai ascuns acolo. Vine o vreme cand lucrurile oricum te imping de la spate si daca le tot ignori sau respingi vor iesi prin alte gauri ce s-au creat in tine de-a lungul anilor. Imi vine acum o imagine cu o bucata de lemn gaurita de acarieni. Are multiple tuneluri si locuri goale dar este inca intreg, este o structura care inca are viata. Usor, usor aceste gauri se maresc si structura se prabuseste…fie de boala, fie de necaz, de amaraciue, de tristete sau neputinta…intr-un fel sau altul, gaurile tale se vor mari daca tu nu te indrepti catre ele sa le vindeci. Pentru ca asa esti si tu ca fiinta. Un intreg minunat si rezistent dar care in timp a fost macinat de critici, vorbe aspre, lipsa de afectiune si iubire, indiferenta, perfectionism, cerinte coplesitoare, dureri, intamplari, oameni, nopti, zile…Ai tot rezistat si ai tot mers la lucru si la intalnirile din weekend si la intrevederile cu prietenii sau colegii, ai tot fost modelul pe care l-ai construit in baze subrede. Si acum? Unde esti? Unde ai visat sa fii si unde esti?

Cat de plin iti este sufletul de pace , de incredere, de bucurie, de iubire, de optimism?

Cat de mult vezi si apreciezi cu recunostinta caldura soarelul, parfumul florilor, imbratisarile celor iubiti, cuvintele dulci, privirile curate, joaca animalelor si a copiilor? Mai exista toate astea pentru tine?

Ce ai inteles din copilul care ai fost? Dar din adultul care esti? Din visele tale? Din tineretea ta? Din familia si relatiile tale? Din durerile si caderile tale? Le-ai lasat pur si simplu sa fie sau te-ai ocupat de ele grijuliu asa cum o mama se ocupa de copilul ei ? Ti-ai dat timp, spatiu, importanta, valoare, iubire pentru a avea grija de cine devii, de cum cresti, in ce cresti ? Sau te-ai lasat dus de vorbele celorlalti, de actiunile oamenilor, de vantul vietii ?

E bine, e caldut? Stii oare ca poate fi magnific? Stralucitor? Stii oare ca “fanteziile” tale de copil nu sunt doar asta ci pot fi realitati? Stii ca Fat Frumos si Ileana Cosanzeana exista? Si ca tu poti trai intr-un palat cu gradini superbe si multa lumina?

Unde ti-ai pierdut speranta, increderea, motivatia, perseverenta, dorinta, frumosul, sufletul?

Este timpul TAU! Fericirea te asteapta!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: