…din inima, cu suflet

Poveste fara sfarsit…

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris…am avut o perioada aglomerata si in general, departe de laptop si internet.

Am o poveste asa de frumoasa pentru voi azi prin care am trecut acum doua saptamani. O frantura din viata mea.
De data asta este despre simplitate, umire, credinta..
images (1)Stiam ca plec la Cluj dar bineinteles ca nu stiam pentru ce, asta ramane de vazut mereu atunci cand nu planuiesti tu nimic. Intre timp planurile au deviat si am ajuns la Brasov la un seminar al lui Rune Heivang. Ce nu v-am spus e ca am ajuns in Brasov dupa amiaza, m-am intalnit cu o prietena draga mie si familia ei si, nestiind unde voi dormi si cand va ajunge prietena mea…am mers cu ei la tara, langa Brasov. Abia seara, la 8 am aflat ca de fapt aveam cazare , unde? Exact in locul in care fusesem mai devreme cu familia de care va spun…

Seminarul, mai putin important, eu una nu am aflat nimic nou. MI-a placut meditatia de final. Si apoi am mers urmatoarele zile la Busteni catre manastiri si biserici. Am trait sentimente si curatari de nedescris in biserica mica de la Ialomicioara. Am plans cat am stat acolo, am simtit energiile curgand prin mine si am zis ca e un loc in care trebuie sa revin sa stau mai mult. IN aceste doua zile m-am bucurat enorm de peisaj, aer, natura, de frumuseatea ce ne inconjura…frumoasa tara avem.

Era vorba apoi sa ajungem undeva in Bistrita la un fel de petrecere, intalnire cu mai multe persoane. Am strambat din nas din prima. PLecasem de acasa pentru liniste, pentru mine…pentru ca daruisem in continuu dar nu mie. Si am zis, e vremea sa ma adun, sa ma relaxez si eu, sa primesc si eu. Seara cand am plecat,la Busteni , la masa m-am uitat la prietena mea si ea la mine si am zambit. Am stiut ca directia noastra va fi alta si nu Bistrita. Un loc in care stiam ca voi ajunge dar nu stiam cand…cum.

Asadar, am ajuns la Cluj la 2 noaptea, am dormit cateva ore si a doua zi dupa amiaza am plecat spre judetul Salaj. Urma sa ajungem intr-un sat , sa revad un preot drag mie si om deosebit pe care l-am cunoscut la Medjugorje in iunie. Povestea este, pt mine, uimitoare cu acest om. Am pus GPS si am plecat la drum. Nu mai fusesem niciodata acolo. Prietena mea ma intreba daca e manastire…habar nu aveam ce e. I-am zis : eu stiu ca tre sa mergem acolo si merg sa vorbesc cu parintele. Habar nu am daca e manastire, biserica, habar nu am unde dormim si care sunt conditiile. Nu stiu nimic.

Ne-am trezit la 9 jumate-10 seara intr-un sat pustiu…nimeni pe drum. Nu aveam semnal, nu aveam Gps ( oricum nu stiam unde sa ajungem) si telefonul parintelui parea ca nu are semnal…intra mereu acel robotel anuntandu-ne ca nu poate fi contactat. Intuneric.Sat necunoscut. Fara conexiune la net sau telefon. Nimeni.

Am zis atunci in gand : Chamuel te rog adu-ne pe cineva sa ne ghideze, ajuta-ne sa ajungem unde trebuie. Intr-un minut a aparut un domn vizibil baut pe marginea drumului. L-am intrebat de parinte. Nu stia nimic, stia el de ceva parinte si parohie si a zis ca ne duce el…am ezitat sa il las in masina, m-am uitat la prietena mea si a incuviintat. Domnul ne-a vorbit tot drumul depsre Maica Domnului, credinta etc…excelent. Ne-a dus la un parinte. Altul. Unul neprietenos care nu a vorbit foarte frumos. Am zis ca nu stim despre ce e vorba la ei acolo si daca binevoieste sa ne ajute sa ajungem la cel pe care il cautam….Ghidul nostru a zis ca stie, ne duce el. Intr-un final , pe drum, parintele nostru a raspuns…ne-a ghidat si am ajuns intr-o casa a unei maici ( asa i se zice, sau mama). Acolo- imbratisari si replica : bine ai venit, de cand te asteptam, te-am tot visat!!! AM ramas masca….am pupat si imbratisat si celelalte femei. O casa aranjata sa primeasca oaspeti. Ma gandeam pe drum la ce voi manca, eu nu manac carne si mi-am zis ca voi vedea eu, gasesc ceva. Femeia ne-a pus la masa si ne -a servit cu ce? Ciorba fara carne!! Felul doi – fara carne!! In toate zilele. Am ras bine impreuna in seara aia pe marginea povestii noastre.

Prietena mea nu stia de ce a ajuns acolo cu mine…am aflat ca a doua zi se tinea o sarbatoare in cinstea Maicii Domnului intr-un sat vecin, ceva asemanator cu Medjugorje,legat de niste mesaje de la ea. Pana am plecat de acolo si-a raspuns si ea la intrebare de ce a fost acolo.

A doua zi am mers la slujba. O capela mica, de lemn frumos amplasata in natura. Cand a inceput slujba deja mi se facuse pielea de gaina. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Mentionez ca totul e catolic, si oamenii si slujbele, pentru mine nu are nici o importanta asta , ca si detaliu tehnic. In timpul slujbei femeile plangeau…eu eram atinsa in inima…si deodata, preotul a venit catre mine si mi-a dat o carte sa citesc din ea o epistola, cred ca a lui Pavel. Eram prea transformata si nu mai retin exact…m-am blocat pt cateva secunde si vazuta in fata faptului am citit…in acel moment am simti un sentiment de acasa. Am avut si cateva viziuni si am trait ceva unic. Slujba s-a incheiat cu dezlegari facute mai ceva ca la carte…deosebit.

A urmat o dupa masa de vis. In natura, intre meri, langa rau la povesti cu parintele. S-au facut spovedanii complete de ambele parti. Am primit confirmari si mesaje din nou. Am inteles o alta parte a misiunii mele si am simtit cat de apropiat mi-e acel suflet.

Ce nu v-am spus : OAMENII. Oamenii intalniti acolo! Acele femei si ulterior, seara au mai ajuns si altii.Eram deja un grup de vreo 10 urmand ca a doua zi sa plece unii si sa vina altii. Noaptea am mers pe intr-un ritual anume cu rugaciune pana pe la 12. Oamenii….credinciosi, multi dintre ei in varsta. Oameni simpli care au ajuns la o curatenie a inimii si a trairii in Dumnezeu incat scriu carti si poezii prin scriere automata. Inteleg tot ceea ce inseamna energii, Ingeri, mesaje etc…IN seara de care va spun eu am primit niste mesaje. Mi-a fost jena sa ma trezesc vorbind asa ca am ceut parintelui un caiet si un pix sa le scriu…mi-a spus ca ar trebui sa ma obisnuiesc sa spun ce trebuie spus…unul dintre mesaje era pt cineva din grup. I l-a bagat in buzunar. A venit la mine mai tarziu si m-a intrebat ce anume are de facut ca nu intelesese foarte bine. Am ramas uimita din nou de normalitatea si lejeritatea cu care am fost intrebata….Oamenii ne-au primit ca unii de-ai lor. Oamenii ne-au imbratisat si s-au bucurat pentru darurile noastre. Am avut discutii despre Duhul Sfant, despre ce se petrece in biserica, despre anumite energii, procedee etc…cu acesti oameni , adunati din toate colturile tarii..simpli, credinciosi care isi citesc rugaciunile in fiecare zi si Il lauda pe Domnul , IIsus, Fecioara. Oameni care nu au zeci de initieri, cursuri si tehnici de stat in cap si-n maini …ca sa se conecteze la ei insisi si la dinivtatea launtrica…oameni care prin credinta sunt mai maestri decat multi ce se numesc asa cu peretii plini de diplome. Oameni pe care biserica ii respinge si se preface ca nu exista sau ca sunt de la cel rau pentru ca pot sa comunice si sa simta mai mult decat este *permis*.

Ceea ce a fost extraordinar…un moment in care ne-am luat la revedere de la parinte. UN moment in care am primit binecuvantari prin el…si in care si el ne-a cerut noua binecuvantari si rugaciune pentru el asa cum stim noi sa facem. SF…am plecat de acolo a doua zi simtindu-ne ca intr-o poveste SF. Ca intr-o realitate in care niciodata nu mai ajunsesem. Cu daruri cat sa putem duce, cu constientizari si revelatii. Oamenii din lume, semenii nostri, cei mai multi preoti ne-ar judeca si paote chiar, condamna…oricum nu suntem intelesi pe deplin. Acolo totul a curs normal. Totul a fost o intelegere fluida, aproape telepatica, de poveste.photo (6)

Multumesc acestor oameni si curateniei lor, multumesc Divinitatii care ne-a condus atat de clar pe tot acest drum, aratandu-ne semne la tot pasul…in fata pesterii ialomicioara am vazut imediat scris in piatra pe jos ; I LOVE YOU. Tot traseul a fost marcat cu inimi desenate si cu inchidere de drumuri acolo unde nu trebuia sa fim.

Din nou spun: a lasa controlul si a merge acolo unde Divinitatea te poarta iti ofera rasplata inzecit! Suntem ingrijiti, suntem iubiti infinit!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: