…din inima, cu suflet

Stau destul de mult in lumea mea, de aia mi se spune adesea sa am grija sa nu raman pe sus pe undeva 🙂 Stiu ca am de lucru la a trai pe Pamant, intre pamanteni chiar daca asta uneori este dificil, dureros si pune multe dificultati.Am inteles insa asta in ultima vreme si asa cum am retinut de la un client de-al meu care m-a sfatuit – actionez mai mult, sunt mai prezenta, am mai multa incredere si ma fac ceva mai vizibila chiar daca tendinta mea este de a lasa lucrurile sa vina, sa se intample. Nici asta nu este foarte ok deoarece merg in extrema cealalta..prea mult yin…

Ma regaseam zilele astea in ipostaza de student ( inca mai am cateva luni de invatat in cadrul unei formari la care sunt inscrisa) si nu mi-a venit sa imi cred urechilor cand doamna profesoara a ajuns la o discutie despre cineva bolnav de cancer, foarte tanar care dupa cateva sedinte de chimio a refuzat sa continue. Era pozitiv si si stia ca se poate face bine si altfel, refuzand intoxicarea cu acele substante. A apelat la bioenergoterapie si altele asemenea, iar reactia celor din jur cat si a colegilor mei a fost una destul de dura…am vazut multa judecata, etichetare, frica de ceva ce nu inteleg, nu stiu…si nu accepta ca parte din viata noastra. Ascultand asa, am simtit impulsul sa ma ridic sa ies, nu intelegeam cum oare s-a ajuns la o astfel de discutie…m-am oprit si m-am intrebat insa _ DE CE SUNT AICI ASTAZI? ACUM? Ce am eu de inteles din reactia mea, din reactia celorlalti, din aceasta discutie aparuta parca din senin intr-un loc si mediu in care nu m-as fi asteptat? Mi-am repetat intrebarile pana ce am primit si raspunsul…atunci reactia mea a disparut si a aparut acceptarea, linistirea…si abia dupa inca ceva timp am plecat. Da, nu mai rezonez cu ceva ce invat sau sunt invatata, nu cu mare parte din ceea ce mi se prezinta intr-un mod invechit, limitativ, plin de prejudecata…insa si faptul ca inca sunt aici imi spune ceva…si ma invata inca, ceva.

Asa avem tendinta de a judeca in general tot ce nu cunoastem si nu intelegem , din frica. Ne este inca foarte greu sa acceptam ca medicamentele pot fi daunatoare, ca pot intoxica si ca nu sunt intotdeauna solutia. Ne este foarte greu sa acceptam si sa intelegem un om care are de-a face cu o posibila trecere dincolo care ramane zambitor si increzator stiind ca va fi bine intr-un fel sau altul. Exista tendinta de a-l cataloga ca si fantezist, nerealist, in negare…sau chiar mai rau. De ce? Doar pentru ca acest om alege sa ramana si implicit sa atraga o vibratie pozitiva? Care in final ii va aduce poate chiar vindecarea? Pentru ca omul acesta alege sa nu isi intoxice corpul cu ceva in care nu crede si spune ca va fi bine si chiar se intoarce la o credinta demult pierduta noi, sau multi dintre noi, il judecam,il facem nebun si nu ii mai dam nici o sansa….Nu am ajuns inca in punctul in care sa respectam decizii, sa acceptam oamenii si lucrurile asa cum sunt ele…mai ales daca ii iubim, daca le suntem familie. Nu spun aici ca a face o alegere sau alta este bine sau rau, asta e total relativ…ci doar sa iesim un pic din griul in care traim, din limitarile, prejudecatile, programele, cutiile, hainele grele care nu sunt ale noastre in care ne-am obisnuit….

Rezonez cu aceasta poveste pentru ca si eu sunt asemenea unui bolnav in aceasta societate, nu ma simt asa, nu cred ca sunt asa insa asa sunt de multe ori privita…ca un om nebun, care nu mai are nici o sansa sau de la care altii inca asteapta sa isi revina odata 🙂 Am fost atat de mult timp indoctrinati si invatati ce sa credem, ce sa simtim, cum sa fim, ce sa facem…incat ne este greu sa acceptam pana si un om care zambeste fara motiv in metrou sau pe cineva care daruieste ceva doar de dragul de a darui…imediat ne gandim ca ceva este in neregula, ca acel om ori nu e sanatos ori urmareste ceva…Nu suntem toti asa, este adevarat, am inceput sa ne mai regasim esenta, pe ici pe colo…dar per ansamblu inca nu stim sa vedem dincolo de ce am fost invatati sa vedem…nu stim si nici nu vrem sa acceptam, sa intelegem, sa recunoastem. 

Stiu ca toate astea se vor schimba, stiu ca energiile actuale sustin o schimbare inspre bine, inspre evolutie, inspre deschiderea inimii, insa, prin aceste cateva cuvinte poate cativa vor simti acel click de care aveau nevoie.

Imbratisari cu drag din inima!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: